Când demonii atacă...

~ Capitolul 1 ~

*Jade*

      Cum putea spune cineva că nu eram o familie fericită?

     Noi chiar duceam cea mai frumoasă viață din tot New Orleans-ul. Eram o familie fericită, aveam bani, (Slavă Domnului!) din slujba tatălui meu, aveam o mamă grijulie și un frate mai mare de nota 10. De ce vorbesc despre toate acestea la trecut? Pentru că acestea au fost cândva ale mele. Dar viața mi le-a smuls din mâini cu nerușinare. Și nicicum în cel mai delicat mod cu putință. După terminarea clasei a XII-a, fratele meu și prietenii lui au ieșit să sărbătoarescă. Atunci a gustat Daniel pentru prima oară alcoolul. Pesemne că i-a plăcut. căci de atunci nu s-a mai oprit. Fusese un frate demn de lauda pana atunci, insa ceva s-a schimbat la el in acea zi, iar după aceea, în fiecare seară se întorcea de cine-știe-unde băut, cu hainele sifonate, rareori chiar si cu vanatai. Stiam prea bine ca se batuse din nou printr-un bar. Ca bause, se imbatase, se luase la harta si se batea cu niste localnici. Mama și tata îl așteptau până în zori de zi dacă era nevoie. Intr-un timp nu au mai fost deloc multumiti din pricina faptului ca nici facultatea nu o mai frecventa. S-au hotarat ca au fost permisivi prea mult timp. Eu aveam numai 10 ani pe atunci, dar cu usurinta iti puteai da seama ca nu era ceva in regula, si din vocile aprinse din ultimul timp reiesea ca Daniel nu mai avea mult si paharul i se va umple.

      Într-o seară, țin minte că am auzit o ceartă monstru, apoi niște uși trântite și...Liniște. O liniște mai asurzitoare decât orice altceva. Atât. Totuși, nu puteam să dorm Țipetele si moralele lui părinților nu-mi dădeau pace. Eram speriata de ce auzisem. Daniel urma sa ramana blocat in casa, sau afara... El urma sa decida. Așa că am rămas trează. Și nu stiam asta pe atunci, dar bine făcusem. Tot în acea seară, am auzit niște sunete ascuțite din bucătărie. Prin gaura usii l-am vazut pe Danny cum urca scarile. Apoi urmau niște pași apăsați până la camera de alături. Ce a urmat au fost niște țipete inabusite. Țipetele mamei și sunetele de teama ale tatei. Negocieri, plansete, obiecte trantite, voci ridicate. Apoi liniște. Prea multă liniște. Nu voiam sa accept ideea asta, nu putea fi real, iar eu nu traiam in viata asta... Lumea mea roz se naruia. În acea noapte am aflat soarta crudă a părinților mei. Atunci a fost și sfârșitul libertății mele. Am devenit sclava fratelui meu: am devenit menajeră, bucătăreasă, femeie de servici. Nu existau iesiri cu prieteni, iar dupa scoala generala nu mi-a fost permis sa continui cu liceul. Nu aveam acces la internet, telefon nu aveam si nici carti nu puteam citi. Orice interactiune cu lumea din exterior era imposibila pentru ca Daniel stia ca il voi denunta pentru ce a facut. Insa nici pana in ziua de azi nu am aflat unde au ajuns trupurile parintilor mei. Asta este cuplita mea soartă, cumplita soartă a Tarrei Jade Wilson. Dar m-am săturat să trăiesc așa. Am 18 ani de acum si-mi pot lua viata in maini, oricat de grea va fi. O să fug undeva și n-am să mă mai întorc. Oriunde voi fi bine, dar nu aici. Pentru ca oricat as vrea sa ma impotrivesc, daca nu ma supun fratelui meu, voi sfarsi prin acelasi mod prin care au sfarsit si parintii mei. Si de un lucru sunt sigura. Povestea mea nu se va sfarsi astfel.

*Seara*

Tiptil, ies din cameră. Aveam în spate un rucsac cu o sticlă cu apă și ceva de mâncare. Îmi mai trebuia doar un lucru. Un cuțit. Nu am o pușcă, un pistol sau o katana șmecheră, dar pot să mă apăr și cu un cuțit, pentru ca noaptea, nu vei stii niciodata de cine dai. Voi trai ca o fugara, deci de voi injunghia sau nu pe cineva, putin va mai conta asta pentru mine si va deveni cea mai mica grija a mea. Deodată aud un zgomot. Si el insemna un singur lucru. Daniel m-a auzit si s-a trezit! Am înșfăcat cuțitul de pe masa din bucatarie, plasat strategic inainte de a merge la somn, și am încercat să ajung la ușă, dar nu am mai avut timp, căci nenorocitul m-a prins de încheietură. Nu i-am subestimat niciodata abilitatile atletice si nici puterea sa masculina. I-am tras un picior cum numai eu știam și am ieșit pe ușă. Desigur că m-a urmat.