Ma ridic de jos, imi scot cuțitul din buzunar și îi privesc pe toți. Nu cred ca cineva m-ar condamna ca incerc sa ma apar. Eram... uluită de tot ce se intamplase, de toti cei ce aveau atintiti ochii asupra mea... Dar deodată aud o bubuitură și ușa se deschide. Aproape urma sa cad din picioare speriată, dat mi-am mentinut echilibrul surprinzator de usor. În cadrul ușii apar doi băieți, o fetiță mică, o adolescentă și un câine. Eu mă uitam la ei ca la felu' 14.
- Hey, băieți, cine-i tipa? întrebă cel cu mască albastră.
- Neah, doar o tipă care am găsit-o în padure măcelărind un om...
- Pe care, Jeff. PE care.
Deci pe tipul acesta îl cheamă Jeff, iar pe pitic, Ben. Notat. Nu ca i-as avea la sentiment, dar nu poti stii la ce e bun sa stii un nume. La o privire in ansamblu, par niste oameni normali, prietenosi... Cu suflet.
- Eu sunt Jade. Încântată!
Cu totii s-au intors spre mine.
Am intervenit fara sa stau pe ganduri. Nu stiu de ce am avut un astfel de impuls, dar nici ei nu pareau deranjati. Ceilalți mi s-au prezentat pe rand. Cel cu mască albastră este Eyeless Jack, cel alb cu dungi negre (sau negru cu dungi albe) este Laughing Jake, adolescenta e Jane și pe micuța cu ursuleț o cheama Sally. Dulapul ăl' mare e Slender, iar tipul cu insignă de mai devreme e Helen.
- Păi, chiar mă bucur că v-am cunoscut... Dar, de ce m-ai adus aici? spun îndreptându-mi privirea spre Jeff.
Da, puteam bine mersi sa traiesc ca o fugara sau sa mi dau fratele disparut si sa scap de urme, m-as fi descurcat cumva.
El ridică din umeri.
- Pentru că așa am vrut. Mușchii mei au hotarat asta pentru ca nu-mi folosesc creierul prea des. În plus, vreau să locuiești cu noi. Ne-ai putea fii de ajutor.
De ajutor?! Sa fii de ajutorul unui ciudat necunoscut nu suna bine. EVIDENT ca nu suna bine!
- Șiii, eu unde voi sta? îl întreb pe Slender pentru că el îmi parea că e șeful aici.
Nu mi in inchipuiam sa mai stau o secunda in imbulzeala aia. Muream de anxietate si nu-mi fac sperante ca m-ar fi lasat sa plec inapoi acasa atat de usor. Ca doar ce poti sa faci? Sunt ajutorul lor acum. Slender s-a uitat la mine cu o expresie... Um... Habar n-am ce expresie avea... și mi-a zis că am o cameră la etaj, a treia ușă pe dreapta.
I-am multumit si am plecat cat mai repede de acolo. Am urcat scarile si m-am intreptat spre odaia ce urma sa imi apartina, dar imediat in spatele meu, înainte să deschid ușa, cineva mi-a pus mâna pe umăr. Era Jeff. M-am întors cu fața la el, iar abia acum am putut să-i observ trăsăturile cu adevarat: avea niște ochi negri mari, iar fața îi era palidă, la fel de palida ca a mea pentru ca, sincera sa fiu, nu am trait in cele mai bune conditii alaturi de Danny. Din colțul buzelor până pe la mijlocul obrajilor avea niște crestături pe ambele părți. Erau totusi aproape vindecate. Dar cicatricea tot cicatrice ramane. Arăta într-un fel, înfiorător, dar inca uman. Nu m-a speriat atat de mult pe cat si-ar imagina unii. Setea de ura m-a facut sa mi omor fratele, dar imagina corpului sau inca mi-a ramas bine intiparita in minte.
- Roșcato! Mă asculți? Ți-am zis că peste o oră te așteptăm jos, la cină!
Nu trebuia sa se rasteasca.
- Uhm... Ok. Este trecut de miezul noptii deja, luati cina la ora asta?
Am fugit de acasa si de Danny noaptea, cand stiam ca sigur dormea in camera lui fara sa risc sa fiu prinsa. Oricum asta nu a contat, dat fiind faptele din ultima ora. Dar ce-i facut, e bun facut.
CITEȘTI
Când demonii atacă...
Fiksi Penggemar-Jeff the killer fanfic- "Mă uitam fără expresie la corpul lui desfigurat. În spatele meu demonii chicoteau malefic. O singură lacrimă a curs de-a lungul feței mele căzând pe trupul său. Trupul său fără viață. Un zâmbet demonic îmi apăru pe față. Pr...
