Când demonii atacă...

~ Capitolul 12 ~

          *Jeff*

   Am ieșit din magazinul de costume purtând o barba lungă si costumul lui Moș Crăciun pentru a nu fi recunoscut. Am intrat, în total, în vreo 10 magazine pâna am găsit cadouri potrivite pentru toți, însa am lăsat la urmă ceea ce este cel mai important. Cadoul pentru Jade...

   Ce? Credeți ca o să vă spun ce este? No, no, no! Este O SUR-PRI-ZĂĂĂ! ... Ei na, nu mai insistați așa, nu o să spun!

          *Jade*

   După ce am luat câte un cadou tuturor, am bătut palma fraților petarda cu Paul. Doar că trebuie să îi mai luăm ceva lui E.J. înafară de un hanorac și o mască nouă... Intrăm în pădure. Hai la vânătoare.

         *Jeff*

   Am ajuns acasă. Merg și-mi aduc toate cadourile pentru ceilalți în șifonierul meu supradimensionat. Nu am înțeles și nu voi înțelege niciodată de ce este așa de mare dacă nu am cine stie ce sumedenie de haine. Câteva bluze, tricouri, mai multe perechi de pantaloni... Nu duc lipsă. Râd puțin.

   - Mărețul Jeff, face acum inspecți hainelor?

   Eh... Aud de jos ușa. Ușooor măi animalelor că dărâmați casa. Respectiva persoană urcă pe scări, apoi următoarea ușă trântită aproape scoasă din balamale e cea a lui Jade. Jade a fost plecată? Merg până la ușă și bat de câteva ori. Nu primesc niciun răspuns.

   - Jade?

   A urmat un sunet ascuțit. Apoi mi-a venit o idee care m-a făcut să râd. Hei, nu mă luați la mișto, de parcă voi n-ați făcut-o niciodată...

   - Hai afară la zăpadăăă... Hai un om să construim... Nu știu de ce te-ascunzi, de ce nu îmi răspunzi--

   În acel moment ușa s-a deschis și eu am căzut că mă sprijineam de ea ca o antilopă de la maraton.

   - Eek!! Jade! Saluuut... Să știi că nu cântam nicio melodie din Frozen, nu nu!

   - Uneori mă întreb dacă tu ești întreg la minte? apoi îmi dă un pupic pe obraz urmând să închidă ușa camerei ei.

    Secretul! Nuuuu.... Mă apucă de încheietura mâinii și m-a tras jos să ne uităm la orice o fi la ora asta la televizor... Iar știri? Pe la 20:30 începe un film... Mai e puțin. Ea se așează pe canapea în timp ce eu caut telecomanda.

      *Jade*

   - Parky... Parky, Parky, Parky!

   - Jeff! Telecomanda nu-i un câine, sper că știi și tu asta. Și stai... i-ai dat un nume?

   L-am privit cum iesise victorios si fericit de sub canapea, tinand uimitoarea telecomanda in mana:

   - Am gasit-o!

   Am dat drumul la televizor unde parea sa ruleze de ceva timp un program special de Craciun, ceva in genul unui musical cu colinde. Simteam cum din cand in cand Jeff ma privea. Stiu desigur ca moare de curiozitate sa afle ce treaba am avut cu Paul... Pff, daca ar afla ce cadou i-am luat ar strica totul, e asa de curios, ca un copil in Ajun. Jeff... (cascat)... esti asa... (cascat) ... un copil.

         *Jeff* - dupa un timp

   Hm? Ah, mica mea rosioara a adormit, deci e momentul sa-mi pun planul in aplicare! Am lasat-o usor pe canapea, ea fiind sprijinita de mine cand adormise. Fug la scari pe varful degetelor ca si cum as zbura. Sunt de asemenea nevoit sa urc cate doua trepte odata fiindca chestiile astea scartaie de parca ar fi singurul lucru de pe lumea asta pe care ele stiu sa il faca. Ajung in sfarsit la etaj si deschid extrem de lent usa camerei. Banuiesc ca daca as aprinde lumina ar atrage atentia cuiva care inca nu doarme sau poate ar observa Jade asta... Sa ma risc... sa nu ma risc? Bine, fie. Unde o fi intrerupatorul ala? Cand, intr-un final dau de un perete pentru al urmari in cauza de a gasi intrerupatorul la 5 cm de mine cineva mi-a soptit in ureche: