Aventurile unor prieteni (Vol. 1)

Dușmanul din umbră

Se înserase. Toți ne întorsesem la casele noastre. Eu nu puteam să dorm .Mă furişasem din casă , simțeam că sunt urmărit, mă întorsesem şi totul era normal .Mă dusesem la Mihai să vorbesc cu el. Sărisem gardul ,mă cățărasem pe casă cu ajutorul unei sfori şi bătusem în geam de zece ori până când se trezi. Mă întrebă el :
-Ce ai pățit, e două dimineața! !?
-Vrei să îți zic adevărul?
-Da.
-Bine, mă trezisem,apoi ieșisem afară şi simțeam că sunt urmărit, apoi mă întorsesem, era totul normal.
-Şi?
-Cred că are legătură cu harta?
-Crezi?
-Da, sigur! Vi.
-Unde?
-Acasă la mine ,să luăm harta.
-Bine, dar pe unde ieșim?
-Pe geam.
Plecasem de la el şi venisem la noi să luăm harta. Bine că aveam sfoara la mine. Apoi mersesem să îi trezim şi pe ceilalți. Le-am povestit ,iar apoi mersesem la Siutghiol şi am încercat să căutăm peștera subacvatică. Dar apa era atât de rece că şi un pinguin îngheța acolo. Așa că am "împrumutat " costume de scafandrii de la unchiul meu .Dar cineva se uita malefic la noi dintr-o lumină pâlpâindă şi în același timp râdea ca un clovn constipat . Am intrat în apă deşi era atât de frig de zici că erai în Polul Nord totul era minunat, toți eram uimiți chiar am rămas cu gura deschisă de era să mă înec şi normal clovnul constipat (porecla celui din umbră )era după noi. Intrasem în peșteră, imediat ce căzusem pe jos leșinat şi scuipasem zece litri de apă timp de zece minute. Peştera era plină de pietre prețioase ca de exemplu diamante, cuarț, smaralde, safire, rubine şi multe altele, toți rămăseserăm dinou cu gura căscată. Clovnul constipat stătea ascuns în apă.