Sunt acasă... N-am mai putut să rezist să îl văd aşa pe Stefan.
Atâtea gânduri îmi năvălesc în minte.. "Stefan e ok?" , " Cine erau acei oameni?" , "Ce le-a facut Stefan?"...
Primesc un apel care parca taie linistea de mormânt din casă..
Era Stefan..
*RASPUND*
-Alo?! Stefan esti bine??
-Îmi pare rău.. Sunt doctorul..iubitul dumneavoastra......
- Nu .va rog nu spuneti...
- A decedat..
Telefonul se inchide..ma arunc in pat si plang amarnic..
NU?!! Nu e posibil?! Nuuuuu!!!
Ma voi duce la stancile unde ma voi arunca in apa.. A murit el?! Voi muri si eu?!!
Mă voi duce pe jos.. o voi lua prin pădure.. Nu durează mult şi.. iata-mă.. aici.. deasupra apei care este foarte jos.. asa ca caderea mea v-a dura cateva minute..
Închid ochii.. mă pregătesc să fac un pas în față..dar...Cineva m-a tras.. cineva a fost în spatele meu şi m-a salvat.. Ei, bine.. a fost cineva extrem de rapid şi cu pielea foarte rece..Cel rece....Cand m-am intors nimeni si nimic nu a dat vreun semn de viata..
Mă duc acasă să mă documentez despre asta.. pe birou lângă laptop găsesc un bilet.. : "Întotdeauna voi fi aici să te protejez"...
Nu şi-a semnat numele.. pe uşă intră Alex.. care tocmai cand se pregatea sa imi spuna despre Stefan i-am zis : "Te rog.. Taci.. stiu asta"..
Mă pun pe pat îmi aşez capul în palme şi mă gândesc.. cine ar fi putut fi? Cand m-am intors nu era nimeni..
Era extrem de rapid si rece..
Sau.. doar am luat-o razna....
Alex mă întreabă :
-Ce vei face acum?
-Nimic..spun eu..
Absolut nimic..
Alex iese din casa si se duce la masina sa.. se urca si pleacă..
*Baiatul asta Alex..e asa ciudat.. e exact ca Stefan.. parca ar fi frati..*
Heii. Cum este vacanța la voi?
Sper ca v-a placut.. mai tarziu urmează un nou capitol..
