După o zi am fost externată din spital.. Nu am încetat.. am continuat să-l caut.. Într-o noapte chiar l-am visat..
Riiiing
Opresc alarma mă trezesc îmi fac rutina obişnuită, iar apoi plec la şcoală.. Intru la istorie.. Ce să vezi.
În banca mea era un băiat iar în spate era Alex...
M-am dus și m-am așezat.. Băiatul acela se uita la mine cu dispreț, cu ură.. Și se ținea de nas întorcându-se în partea opusă mie.. Eu îmi miros discret părul.. Nu era nimic neînregulă cu mine. Mirosea a aroma mea preferată..căpșuni. Mă încrunt puțin și nu-i mai dau atenție. Mă duc la cantină unde sunt întâmpinată de Jessica, Lauren, Konnie și Alex.
Ne așezăm, iar ei încep să vorbească despre mâncare și toate lucrurile posibile. Îi văd intrând pe ușă pe niște tineri absolut minunați...
EU: Cine sunt ei?
JESSICA: Familia Karen.
EU :Sunt foarte..
JESSICA: Arătoși? Știu..
EU: El cine e? (Băiatul cu care făcusem istoria intra pe ușă)
JESSICA :El e Emmet.
Eu îl priveam cum se îndrepta spre masa lui.
JESSICA :Nu îți încerca norocul.. Nu e vreo fată bună pe aici pentru el..
Acestuia îi apare un zâmbet pe buze de parcă ar fi auzit tot ce vorbisem...
Erau ciudați...într-un sens bun.. Pașii lor ușori si eleganți de abea atingeau podeaua..
Ies din liceu și mă așez lângă camioneta mea.. El avea un volvo negru..
Îi arunc o privire.... Iar apoi mă întorc cu spatele.. Cu viteză venea spre mine pierdând controlul volanului , James (un alt elev al liceului).. Mașina era gata să mă zdrobească. Cu viteză din partea cealaltă a parcării Emmet mă apucă de spate și cu cealaltă mână oprește mașina lăsând o urmă și o mulțime de întrebări în mintea mea.. Toți se strâng la locul faptei de unde Emmet fugise.. Multe întrebăti se auzeau care-mi era adresate.. Cum ar fi "esti bine, Jo?" , "a pățit ceva?"
Sper că v-a plăcut acest capitol.
★ ♥
