Mi-am intalnit perechea

Capitolul 1

Era o dimineata de luni obisnuita. M-am trezit la 7:00 si mi-am mancat, ca in fiecare dimineata, bolul de cerelale cu lapte, dupa care am iesit pe usa sa ma intalnesc cu Kate, care sta la doua strazi de mine. In fiecare dimineata mergem impreuna cu tramvaiul pana la scoala si cateodata tot impreuna ne intoarcem.

-Buna dimineata, am salutat-o cand a iesit pe poarta.

-Neata. Ai ceva teste astazi?

-Am un test la franceza si la geometrie. Tu?

-Azi nu. Maine am la algebra.

-Ce noroc ai ca faci cu domnul O' Connor. Domnul Tanner ne terorizeaza cu exercitiile lui suplimentare. Oricum nu le stiu face. Sunt prastie la mate.

-Melissa, tie mai mereu iti lipseste increderea in tine. Esti o fata desteapta, crede-ma, chiar daca nu prea ai realizat asta pana acum. Nu ai rezultate slabe, dar iti lipseste ambitia. Daca ai fi mai motivata, sa stii ca ai putea ajunge chiar la performantele presedintelui Klaus. 

-Eh, nici chiar asa. Mersi oricum pentru incurajari.

( Klaus Campbell este presedintele elevilor din liceul nostru si un adevarat geniu. Se pricepe la toate. Cateodata, ii mai inlocuieste la ore pe unii profesori si chiar preda in astfel de cazuri,cum ar fi: matematica, istorie, filosofie, fizica, chimie etc. Este pe clasa a12a si este vazut cel mai inteligent elev din liceu. Doar nu degeaba a fost numit si presedinte. Mama lui este directoarea, iar tatal lui este faimosul proprietar al imperiului Cambell, un foarte priceput si bogat om de afaceri care are firme prin toate statele din SUA. Totusi, sotia lui a ramas la meseria de profesoara si directoare. Ii place tare mult ceea ce face. Revenind la Klaus Campbell, pe langa faptul ca este inteligent, este si foarte chipes. Are parul blond auriu si ochii albastri, doua trasaturi care iti sar imediat in ochi cand il vezi. Cu toate acestea, este o persoana exigenta, care se supune intru totul regulilor si normelor, fiind foarte strict cu toti elevii. Nu prea vorbeste cu elevii din clasele mai mici si chiar daca o face, nu poti avea o conversatie cu el fara sa auzi cate o critica la adresa ta, lucru care nu i-a adus o reputatie de om bun la inima. Personal, nu am o parere anume despre el. Nu il cunosc indeajuns de bine incat sa imi permit sa il judec.)

- Inteleg ca iti este greu singura, fara parinti, dar totusi...

Si am intrerupt-o. Nu imi place sa aduca in discutie problemele mele.

-Kate, hai sa schimbam subiectul. Daca suntem in drum spre scoala, asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa vorbim despre asta.

Tot drumul in tramvai, eu si Kate nu prea am mai vorbit. Am mai facut doar cate un schimb scurt de replici.

Am intrat in liceu. Am mers amandoua pe coridor cat am mai mers, pana Kate imi sopteste:

-Uite-l! Ti-am spus eu de demult ca isi tot arunca privirea catre tine.

-Nici chiar asa! Cum ar putea Klaus Campbell sa se uite la o fata ca mine??