Mi-am intalnit perechea

Capitolul 6

Privirea mea era in continuare lasata in jos. Nu puteam sa ma uit in ochii lui. Apoi, el a luat un servetel si a inceput sa imi stearga usor lacrimile cu el. Nu mi-a venit sa cred ca face asta. Dar in cele din urma m-am linistit.

Cand am putut in sfarsit sa il privesc drept in ochi, a zambit :

-Daca mai ai de gand sa plangi, macar spune-mi sa stiu sa cumpar de pe acum o duzina de servetele.

-Nu va mai fi nevoie,i-am raspuns cu acelasi zambet.

Nu stiu de ce, dar faptul ca el mi-a sters lacrimile si mi-a zambit m-a linistit. Mi-a adus un fel de fericire in suflet pe care nu am cuvinte sa o descriu. Nici eu nu imi dau seama prea bine ce este acest sentiment placut.

-Acuma, a continuat el, hai sa mergem la masina mea. Mai intai mergem la o farmacie non-stop sa iti cumpar medicamentele de pe reteta asta.

-Sa mi le cumparati?!

-Da.. crezi ca nu ai nevoie de medicamente? Te inseli. E posibil sa faci reactie alergica la substanta cu care ti s-a facut injectie. Nu e sigur, dar nimic nu este mai eficient decat preventia.

-Domnule, nu e vorba ca nu vreau sa le iau. Dar m-am referit la faptul ca nu trebuie sa platiti dumneavoastra pentru ele. O sa mi le cumpar eu cu banii mei.

-In primul rand, te rog sa imi spui " Klaus" . Acesta este numele meu.

-Klaus.. am murmurat.

-Asa e mai bine. In al doilea rand, lasa-ma pe mine sa ti le iau. Mie vreau sa imi revina asta. La cati bani am, nu consider ca fac o asa mare fapta buna.

-Dar ati facut deja atatea pana acum..

-Si o sa mai fac daca este nevoie. Acum, hai la mine la masina. Am zabovit deja prea mult aici.

Ce vrea sa zica prin " o sa o mai fac daca este nevoie"?

Am ajuns la masina lui. Are o Toyota Auris, luxoasa. Woow! Mi-a deschis el usa pentru a ma aseza pe scaunul de langa sofer. Dupa ce ne-am pus amandoi centura de siguranta si am pornit pe strada, m-a intrebat:

-Iti este foame?

-Nu.

-Mincinoaso! Nu esti buna la mintit. Ti se aude chioraitul matelor de la o posta.

Atunci m-am uitat catre stomacul meu. Intr-adevar, suna foarte tare.Si totusi, nu am realizat asta pana nu mi-a spus el. Ce-i drept,n-am mai mancat de peste 6 ore..

-Mergem la farmacie, cumparam medimentele si mergem la un restaurant sa mancam ceva. Si mie imi este foame de la atata asteptat.

-Esti sigur? Nu am suficienti bani sa mananc la restaurant..

-Nu iti face atatea probleme din cauza banilor. Mergem la restaurantul tatalui meu.

Treaba sta in felul urmator: din moment ce sunt singura, nu imi permit sa cheltuiesc banii pe orice. Bursa de la stat nu imi asigura si luxul acesta.

-Multumesc. Dar stii ca nu era nevoie sa stai cu mine la spital..

-Ba era. Nu m-ar fi lasat inima sa te las singura acolo. Ai fi fost speriata daca te-ai fi trezit singura cu niste asistente care sa tot roiasca in jurul tau ca albinele la miere. Oricum, m-am uitat peste cartile care ti le-ai cumparat.

-Da, cand m-am trezit te-am vazut citind dintr-o carte.

-Da, mi-a atras atentia titlul " Fericirea alaturi de Klaus" , si a zambit.

(Nu as fi ghicit vreodata ca Klaus Campbell ar putea zambi atat de des. Daramite atat de dragut..)

Am rosit usor, dar am schitat si eu un mic zambet.

-Totusi, cum de ai cumparat FIX aceasta carte?si mi-a aruncat o privire cu un oarecare subinteles, punand accent pe cuvantul "fix" .

-Sincera sa fiu, initial titlul mi-a atras atentia. Apoi, am deschis la o pagina aleatorie si am inceput sa citesc cateva paragrafe de acolo.

-Acum inteleg. Am inceput si eu sa citesc putin din ea. Este intr-adevar comica cartea. Iti ridica moralul.

-Am observat..

-Ce vrei sa spui de fapt cu asta?

-Rasul tau m-a trezit din somn. Radeai asa cu pofta.

-Am inteles, a rostit cu un ton mai coborat.

Am ajuns la farmacie. Mi-a zis sa stau in masina, iar el a revenit cu medicamentele. Erau doua cutii, ambele avand cam 5 pastile, din ce imi aduc aminte. Cand mi-a dat plasuta cu cartile mele, unde se aflau si medicamentele, nu m-am putut abtine sa nu...