Mi-am intalnit perechea

Capitolul 4

La sfarsitul orei, cand m-am ridicat din banca sa ies din clasa, Klaus mi-a facut semn sa merg spre el. Oare ce vrea si acum? Am tras aer adanc in piept si m-am apropiat cu pasi mici de el. Incepe sa imi spuna pe un ton nemultumit:

-M-ai acuzat de incorectitudine. Nu esti prima persoana care crede acest lucru despre mine. Oamenii sunt superficiali. Se multumesc majoritatea cu putin. La mine este totul sau nimic: ori este perfect, ori nu este deloc. Acum, doar fiindca avem pareri diferite in privinta lucrului bine facut, nu inseamna neaparat ca eu sunt un om necinstit. Majoritatea dintre noi, atunci cand intalnim o persoana cu o opinie diferita de a noastra, tindem sa il facem prost.

-Eu nu am zis ca sunteti prost, si chiar daca v-ar veni greu sa credeti, nici nu va consider asa. Prin tot ceea ce mi-ati spus, un singur semn de intrebare imi ridicati: daca eu am gresit si dumneavoastra ati avut dreptate, de ce nu mi-ati dat nota care credeati ca mi se cuvine? Si mai important, de ce va justificati in fata unei eleve ca mine?

Initial, m-a privit mirat. Dupa care a schitat un zambet discret si strengaresc, spunandu-mi:

-Dupa cum ti-am spus si acum 2 minute, nu esti prima persoana care crede ca nu sunt cinstit. Dar, la drept vorbind, esti prima persoana care imi spune asta in fata. Ai dat dovada de curaj sa iti spui in acest fel punctul de vedere, si acesta este motivul pentru care nu ti-am dat nota conform principiului meu, ci am tinut cont de parerea ta.

Asta m-a mirat. Sa fiu eu prima persoana care il contrazice deschis? Daca nimeni altcineva pana acum nu a avut curajul acesta, cum de l-am avut eu? Ce ma face pe mine diferita? Brusc, Klaus mi-a oprit sirul gandurilor:

-Sa stii ca acum as putea vorbi cu tine toata ziua despre acest subiect, tonul lui fiind chiar vesel. Dar acum ai face mai bine sa pleci la ora, altfel ai sa intarzii, si nu vreau eu sa fiu vinovat pentru asta. Asa ca, pe maine!

Si mi-a facut semn spre usa.

-Pe maine, am murmurat si am iesit cu toate gandurile date peste cap.

Nu am auzit vreaodata ca Klaus Campbell sa fi zambit vreodata unui junior, ba chiar sa ii vorbeasca pe un ton vesel, asa cum mi-a vorbit mie.

Restul orelor au trecut cum au trecut, dar gandurile mele au fost la discutia pe care am avut-o cu Klaus. Si-au facut loc in capul meu si nu au mai vrut sa iasa de acolo. Nu stiu de ce sunt ele atat de importante, de se incapataneaza sa nu plece. Cred ca faptul ca Klaus Campbell este un paradox. Marele exigent care niciodata nu intelege nimic, astazi tocmai a inteles. Se pare ca se mai intampla si minuni. Nu vreau oricum sa mi-o iau in cap. Data viitoare cand ma asculta, trebuie sa ma astept la orice.

Cand am iesit de la ultima ora, m-am intalnit cu Kate.

-Ceva interesant astazi?m-a intrebat.

Si am inceput sa ii povestesc tot ce s-a intamplat cu Klaus.

-Woow!a exclamat dupa ce am terminat de povestit. Sunt sigura acum ca la tine se gandeste.

-De ce s-ar gandi la mine??

-Cum de ce? Foloseste-ti mintea putin. Practic, ceea ce i s-a intamplat astazi cu tine, nu i s-a mai intamplat cu nimeni. Esti unica, Melissa! Cu siguranta acum el te gaseste o persoana interesanta.

-Daca tu spui..

Dupa cum am spus, Klaus se tot plimba in capul meu. Ca sa imi alung gandurile astea care deja ma chinuiau si disperau in acelasi timp, de la scoala am mers direct la libraria din centrul vechi al orasului, preferata mea. Mi-am petrecut acolo ore bune printre rafturi. La un moment dat, tot cautand niste titluri interesante de romane pe care sa mi le cumpar, am observat o carte cu titlul " Fericirea alaturi de Klaus".

WTF??? Ce coincidenta.. Am deschis cartea la o pagina oarecare si am inceput sa citesc. Cand vreau sa cumpar o carte, de cele mai multe ori deschid la o pagina la intamplare si citesc cateva propozitii, sa vad daca imi place felul in care este scrisa. Citind pagina 258 din " Fericirea alaturi de Klaus" , propozitia urmatoare m-a facut sa vreau sa o cumpar: " Daca ai ghiveci in loc de creier, mai schimba si tu macar pamantul din cand in cand" . Am zambit si am pus-o in cos, alaturi de alte 2 carti care mi-au atras atentia. M-am uitat la ceas. Era trecut de 11:30 seara.

-Doamne, am stat aici mai mult ca de obicei. Nici nu am observat cand s-a facut noapte.

Chiar atunci vanzatoarea mi-a spus ca intr-un sfert de ora inchide. Am platit cartile,i-am dat seara buna si am iesit, indreptandu-ma spre statia de tramvai.

"Trebuie sa ajung cat mai repede acasa, mi-am zis. Nici nu am apucat sa imi fac temele. Cand ajung acasa, primul lucru pe care pun mana este caietul de istorie. Maine sunt sigura ca nu o sa mai fiu iertata atat de usor. Daca o sa fiu.."

Statia de tramavai este la vreo 10-15 minute departare de mers pe jos. In timp ce mergeam gandindu-ma la cum sa ma organizez cat mai bine cu invatatul pentru a termina cat mai repede, am trecut pe langa niste tipi de +25 de ani. Erau vreo 5 la numar. Nu imi mai aduc bine aminte detaliul acesta. Strada era pustie. Unul dintre ei m-a fluierat, dar eu nu l-am bagat in seama. Cred ca asta l-a cam deranjat.

-Hey,tu!am auzit o voce groasa strigandu-ma. Nu auzi bine? Cu tine vorbesc, papusa!

M-am oprit si m-am uitat pret de o clipa la el. Genunchii incepeau deja sa imi tremure.

Apoi, un altul a inceput sa vorbeasca:

Individul 2: Ce cauta o fata singura la ora asta? Nu vrei sa te insotesc pana acasa?

-Nu!

Individul 3 m-a prins violent de mana:

-Unde crezi ca pleci asa fara sa ne ceri permisiunea?

-Ia-ti mana de pe mine! Asa te comporti cu o fata??

Individul 3: Iata cum prinzi glas!vocea lui era plina de rautate.

Individul 4: Are dreptate domnisoara! Ia mana de pe ea, si l-a dat la o parte.

Individul 4 m-a prins de mijloc si m-a tras catre el, punandu-mi cealalta mana pe obraz ca si cand ar fi intentionat sa ma sarute.

L-am izbit, strigand:

-Luati-va labele de pe mine, nenorocitilor. Altfel, urlu de trezesc tot cartierul.

Individul 4: Se pare ca de vorba buna nu merge.

Atunci am simtit brusc cum al cincilea individ, care pana atunci era in fata mea, retras fara sa zica ceva, este la spatele meu si imi face o injectie in gat. Simteam cum usturatura vrea sa isi extinda aria durerii..

Mi-am pus mana in locul acela, ca si cand as fi sperat ca durerea sa dispara.

-Ce mi-ai facut?

Toti cinci au inceput sa faca un cerc in jurul meu din ce in ce mai aproape de mine. Deja vedeam ca prin ceata si ameteam. Am inceput sa ma las incet in jos, nemaiputand nici sa ma tin pe picioare de ametita ce eram. Tot ce am reusit sa mai fac a fost sa murmur:" Ajutor..Cineva...va rog.."

Apoi, ultimul lucru pe care mi-l mai amintesc au fost niste rasete isterice, intrerupte de un soi de zgomot.Apoi INTUNERIC....

Intr-un final, dupa nu stiu cat timp, m-am trezit. Mi-am deslipit usor pleoapele uitandu-ma in dreapta si am observat ca ma aflam...