De-ar dura dragostea...

Capitolul 6

Finalaaa..!!!!

Noaptea s-a scurs inexplicabil de greu,somnul cuprinzandu-ma numai cand si cand..ma trezeam brusc de multe ori si ma foiam in pat trecand minute bune pana sa reuzesc sa adorm din nou.Numai spre dimineata incepusem sa ma acomodez cu senzatia ciudata ce isi facea loc in corpul meu,emotia care ma acaparase cu totul..

Soarele a inceput sa straluceasca in dimineata zile de 26 iulie...yup,ati ghicit,ziua finalei.M-am trezit buimaca si brusc am realizat cat de inspirata fusesem in ziua precedenta cand am reusit sa adorm la pranz..acum aproape ca nu se simtea lipsa somnului din aceasta noapte.

M-am ridicat inca pe jumatate cufundata in somn si m-am indreptat spre baie,caci la cat m-am fatait noaptea trecuta chiar aveam nevoie de una.Parca acum cand sunt treaza sunt capabla sa-mi stapanesc mai bine emotiile si reintru in starea de bine si de siguranta pe care am capatat-o in seara trecuta.Nici nu mi-am dat seama de ce m-am panicat atat de tare.

Am iesit din baie dupa dusul rapid si am privit usor tematoare spre ceas..ora 9,00...

"Inca 6 ore de chin" imi zic in gand simtind cum starea de neliniste pune din nou stapanire pe mine."Ohh Doamnee,de ce a trebui sa ma faci sa fiu atat de sensibila?Ma jur ca emotiile astea ma vor face sa mor in curand"mi-am continuat gandul sarcastica in timp ce puneam niste haine la intamplare pe mine.

Tot ce aveam nevoie era sa ii aud glasul dulce al mamei care cu siguranta avea sa ma faca din nou sa ma simt bine si increzatoare in fortele mele dar imi dau seama ca daca aveam sa o sun clar nu mai prindeam micul dejun si asta nu era una dintre zilele in care sa-mi permit luxul acesta.

Nici macar nu am mai aruncat o privire in oglida,m-am pieptanat neglijent,mi-am luat telefonul pe care l-am bagat in buzunarul din spate,asa cum obisnuiesc sa fac,si am iesit pe usa.Nu le-am sunat nici macar pe fete pentru ca eram constienta ca vor vorbi tot drumul pana la masa iar ceea ce aveam eu nevoie era doar liniste,doar cateva minute de liniste.Am oftat suparata cand am realizat ca mi-am uitat castile in camera dar nu intentionam nici macar o secunda sa ma intorc sa le iau.Mi-am petrecut restul celor 7 minute,cat mai aveam sa ajung la cantina,concentrandu-ma pe ce am pregatit pentru meciul de azi si analizand cu atentie fiecare sfat in parte primit de la atrenorul meu in ziua precedenta.

M-am eliberat din gandurile mele cand am observat ca pasii m-au condus in sala de mese.M-am uitat dupa Jessica dar nu am vazut-o si mi-am dat seama ce morala avea sa-mi tina pentru ca am plecat fara ea."Ehh,inventez eu o scuza mai tarziu pentru asta"mi-am spus in timp ce analizam cu cine as putea sa stau la masa.Majoritate locurilor erau ocupate asa ca m-am indreptat inspre masa la care statea Andreea impreuna cu fretele ei si Stefan,un prieten pe care mi l-am facut la Europenele de anul trecut.Am inceput sa zambesc la amintirea Europenelor - a fost perfect.Din pacate zambetul mi-a mai pierit cand l-am vazut la masa si pe Ryan.Era evident ca o sa fie si el acolo,cat de proasta am putut fii sa nu-mi dau seama de asta mai repede?Doar se intelege foarte bine cu Andreea sau simplu Pufi,cum ii zice toata lumea.Dar acum nu mai e cale de intoarcere.

Andreea,Pufi -este o fata absolut geniala din toate puctele de vedere.Este o prietena destul de veche de a mea si ma pot baza pe ea oricand...Exista de obicei intre noi o distanta de 200 de kilometri dar chiar daca nu vorbesc cu ea la fel de des cum vorbesc cu Abby,se intereseaza foarte des de mine si o iubesc mult.

Iar cat despre Ryan..el este un simplu baiat,foarte de treaba si un prieten bun insa dupa cum i-am spus si Jessicai am cam dat-o-n bara cu el si ma simt cam prost pentru ca i-am dat sperante desarte.El chiar merita o fata care sa-l iubeasca pentru ca e foarte sufletist si sunt sigura ca nu merita sa fie ranit.Tocmai de aceea incercam sa stau departe de el si sa ma gandesc la o cale cat mai conventabila sa rezolv lucrurile intre noi.