Alpha and the Rogue

Povestea noastră de Crăciun -partea 2

- Mereu găsesc câte un adjectiv pe spatele biletului . Nu înțeleg ce legătură are asta cu versurile .
Hunter lăsă ursulețul jos , în timp ce privirea și-o îndreptă spre mine. Avea o privire foarte confuză , iar dacă nu aș fi fost în situația de față , aș fi râs de moaca lui .
- Toate astea mă depășesc . E prea multă bătaie de cap pentru niște cadouri . Mai bine îi iau Lailei un trandafir și aș - Auci ! Sophia , pentru ce a fost asta ?
- Pentru că ești un idiot . Acum du-te acasă si ne vedem mâine când o să-i cumpărăm Lailei cadourile .
Îl împing spre ieșire și odată ce a trecut pragul , îi închid ușa în nas , fără a-l mai lăsa să comenteze ceva . Pe cât de dulce și de drăgăstos ar fi Hunter , pe atât de leneș era. Când eu în primul an de liceu încercam să fiu cât mai atentă la profesor , Hunter nu avea nicio treabă și dormea aproape la fiecare oră . Și totuși el avea cea mai mare medie dintre toate clasele de a 9-a . Mereu această situație îmi amintea de Shikamaru din anime-ul Naruto . Era atât de leneș și somnoros , dar totuși încă era " like a boss" si rămânea cel mai puternic și deștept din clasă.
După ce mă asigur că mănânc și sunt îmbrăcată gros , plec pentru a sta alte câteva ore la minunatul meu serviciu.

                              *

Mai erau doua zile până la Crăciun . Lumea se agita deja pentru ce va pune pe masă în timp ce eu doar stateam în pat . În fiecare an , făceam Crăciunul singură . Nu era ca și cum mă deranja , chiar deloc , mă obișnuisem să îl fac singură sau uneori mai veneau Leila și Hunter pentru a-mi ține companie . Părinții mei nu se deranjau sa-mi facă vreo vizită , cum nici eu nu mă deranjam să le fac lor . Chiar dacă mă duceam la ei când eram mai mică , era ca și cum ar primi o străină în casă. M-au lăsat să stau singură la un internat și după ce am împlinit vârsta de optisprezece ani , a trebuit să îmi cumpăr singură un apartament unde puteam să stau. Eu pentru părinți mei nu reprezentam fiica lor , nu existam pentru ei .
Admiratorul meu nu a încetat să-mi mai facă cadouri . Am primit următoarea zi cinci secrete de ale lui și adjectivul " trust " . Încă m-au lăsat pe gânduri acele secrete.
"Prima oară în viață când am plâns a fost când a murit singura persoană care m-a învățat cea ce e iubirea"
Doar când citit primele cuvinte îmi venea să plâng . Admiratorul meu secret avea atâta încredere în mine încât îmi dezvăluia cele mai intunecate secrete ale lui.
"Prima oara când am întâlnito pe fata visurilor mele , am făcuto să plângă"
Cine a întâlnit pe cine?Huh?
"Singurul mod prin care îi aratam că țin la ea a fost să mă iau de ea"
Nu era bine ceea ce făcea , dar într-un fel îl întelegeam. Singura persoană care îi arată ce este iubirea murise, făcându-l să trăiască într-o lume întunecată , unde nu ştia cum să îşi exprime altfel sentimentele înafară de comentarile răutăcioase şi gesturile bădărane.
"Am reuşit prin modul meu mai straniu să îi gonesc țoti pretendenții , însă modul meu o făcea să se simtă inferioară"
Ce romantic! Într-un fel , mă rog. Eu una vedem ceva foarte romantic.
"O doresc mai mult decât orice "
Şi atunci am şimtit cum încremenesc . Cine era?

                               *
Următoarele zile am primit şase tablouri cu diferite flori și cuvântul " color " , șapte coronițe de argint cu pietre prețioase și " loyal " , opt privighetori din porțelan și cuvântul " safety " , nouă prăjituri de ciocolată și " sweet " , zece păpuși cu diferite personaje de groază și " scary " , iar ultimul cadou a fost unsprezece brățări și cuvântul " Shine " .
Pe lângă fiecare bilețel şi cadou mai venea încă un bilet în plus:
" When I saw her for the first time, I tried to impress her, but I made her cry "
"I try to be strong, even if it hurts "
" When I was Little , I always dreamed about my Queen "
"I never loved my Dad "
" I always watch her from far "
Mereu stăteam să citesc aceste bilețele . Când le-am citit pentru prima oară mă apucase plânsul . Le aveam mereu cu mine și le citeam în orice moment al zilei . Chiar dacă nu-l cunoșteam , aveam impresia că pot avea încredere în el , că el mă va accepta așa cum sunt și că nu va fugi de aparențele mele sau de comentariile răutăcioase ale lui Dylan .
Acum eram prinsă în al doilea bilețel pe care îl găsisem la cel de al 11-lea cadou . Mă invita ca mâine să vin să îmi înmâneze personal la ora 16:00 la bradul din centrul orașului ultimul cadou . Venise momentul să îl cunosc însfârșit pe admiratorul meu secret . Dar , într-un fel , îmi era frică să-l cunosc sau poate adevărul era că nu voiam ca acest mister să dispară . Îmi plăcea foarte mult să găsesc diferite cadouri și să îmi bat capul ca să deslușesc sensul acestor adjective .
- Am nevoie de Leila urgent !
Și cu asta , m-am făcut dispărută pe ușă .