☆Wasted☆

z e c e

Deci mă foloseai pe post de cobai și nu ți-a ieșit, ha?

Mi-ai zis că nu îmi pasă de tine, că cică nu încerc să te ajut și nu cooperez când eu făceam totul numai pentru binele tău.

Ne-am certat. Sau, mai bine zis, te-ai certat. Eu doar stăteam acolo privindu-te, acceptând loviturile durerii și chiar și ale tale. Eram obișnuit, nu știai asta? Încă de mic când eram în Norvegia și greșelile îmi erau pedepsite cu ore sau zile în șir petrecute sub pământ, fără mâncare, spuneai că știi asta.

Simțeam lacrimi în interiorul meu, au ieșit și la exteriorul meu, abia atunci ți-ai dat seama ce contează pentru fiecare? Și eu. Au vrut să îți ceri scuze sau ceva? Eu nu am mai rezistat, am fugit. Am fugit și am fugit, doar ca să scap de tine. Măcar până ne linișteam amândoi, apoi urma să mă întorc, întotdeauna am să mă întorc la tine, nu te teme, dar atunci te-ai temut.

Nu am știut că te-ai temut atâta pentru mine. Nu am știut că ai sărit în fața mașinii. Nu am știut multe despre tine. Se pare că nici cei mai buni prieteni nu își spun totul. Se pare că și psihologii au nevoie de ședințe de terapie. Eu fugisem în pădure dar când m-am întors și am aflat ce ai pățit am mers la spital.

Nici nu voiam să mă gândesc la morgă...