I'm NOT Okay.. But It's Okay.

Capitolul 1 (Lupul și amintirile.)

"Salut! Cum îți mai merge?"

Sunt singura care urăște întrebarea asta?!! Tu, cel care citești cartea aceasta, știu cum vei răspunde la întrebarea aceasta.

"Bună, sunt bine. Îmi merge foarte bine!"

Și probabil afișezi un zâmbet fals și larg. Nimeni nu știe prin ce treci și cat de greu îți este.. Dar tu continui sa zâmbești și sa minți ca ești bine!

"Oricum nimănui nu-i pasă.."

Urăsc realitatea asta.. O urăsc! De ce trebuie sa ne pese asa de mult..? De ce pui la suflet și iubești deși știi prea bine ca persoana pentru care ai face orice nu da nici doi bani pe tine..
Oare,am fost făcuți de când ne-am născut, sa suferim? Sau este vorba doar de noroc?
Tu, eu și multe alte persoane pe aceasta lume.. Simțim același sentiment. "Durerea" este singurul lucru care ne arată că suntem în "viață" . Dacă ii poți spune așa.. Pentru ca noi nu trăim.. Noi încercăm sa supraviețuim. Ne luptăm zi de zi cu lupul cel rău din noi..
Asa numitul Lup care ne vânează secundă cu secundă așteptând momentul de a ne devora pentru totdeauna..
Este posibil ca lupul din interiorul tău sa te fi doborât deja sau poate abia ai început să simți cum se apropie de fiecare dată când cazi din nou în genunchi.. Nu îl poți alunga de unul singur. Ai nevoie de cineva pentru a-l "vâna" și ca într-un final sa îl poți "ucide" .
Însă până și oamenii se vânează intre ei.. Cum dracu sa mai găsești pe cineva care sa rămână lângă tine pentru totdeauna..?!
La final oricum ramai doar cu lupul și amintirile..