Dark Rose

Cap.1. O singură privire...

Capitolul 1. O singură privire...

-Nu intru în bar, Denisse!
-Nu mai fi așa, încearcă măcar o dată să faci cum spun, crede-mă, o să fie bine. Luăm ceva de ronțăit.
-Nu putem merge la magazin?
-E închis peste tot!, spuse răzând Denisse. E miezul nopții și Ajunul Crăciunului.
-Ah, oftasem eu renunțând să mai opun rezistență. Denisse mă lua de mâna și mă trase după ea în bar fericită ca tocmai câștigase confruntarea.
Barul era aproape gol, doar două mese erau ocupate. La una din ele se opri Denisse.
-Levi! Zaius!, exclamă ea fericită.
-Denisse?, întrebă unul dintre băieți.
-Măi, măi, măi. Să fie oare Denisse a mea?, a întrebat un băiat înalt cu ochii verzi, blond, tuns foarte scurt.
-Așa e, răspunse ea. Ce faci aici, Levithan?
-În trecere. Cine e prietena ta?, întrebă el venind lângă mine.
-Bună, am spus aproape șoptit- eram foarte timidă în prezența baietilor- în timp ce dăduserăm mâna.
-Eu sunt Levithan!
Se ridică și celălalt băiat- care din primele priviri îmi păruse atât de diferit și ...frumos- și mi se prezentă:
-Bună, sunt Zaius!
-Îmi pare bine să vă cunosc, eu sunt Eryda, am spus.
Toți s-au așezat la masă, iar eu m-am dus să iau o pungă mare de chipsuri.
"Zaius e așa drăguț! Ce zâmbet perfect și ce look cu totul aparte!", am gândit neputând să mă abțin de la a îi face un compliment.
Zaius ridică capul și îmi zâmbi când mă alăturasem lor la masă. Denisse vorbea cu Levithan sau Levi după cum părea ca i se spune. Nu părea foarte prietenos, însă Zaius era așa de drăguț cu mine. Îmi zâmbea de fiecare dată când se uita la mine.
-Hey, Zaius, spuse un băiat de la calculatorul de lângă noi, bagi niște numere aici? Se referea la un joc " Total Bet" pe care nu îl prea cunoșteam.
-Ăăă...se bâlbâi Zaius, băga niște numere la întâmplare, spuse apoi.
-Zi măcar trei numere, spuse din nou băiatul.
Zaius se uita la mine, își linse buza de jos și apoi se strâmba puțin.
-31, 12 și...
-Șapte!, am spus eu privindu-l.
Îmi zâmbi în acel mod inconfundabil.
-Și șapte, îi spuse. Chiar acest număr voiam să îl spun. E luna în care s-a născut sora mea.
-E și ziua mea de naștere.
-Super!
-Îl consider numărul meu norocos, cu toate că 11 cred că e pe lista mea de numere magice și poate șase. Eu totuși îl consider numărul perfect, așa se spune în religie...
-Da, mă întrerupse fascinat, 11 și șase cred că sunt și la mine, și multe altele.
Mă bucuram nespus că intrasem în vorbă cu el. Punga de chipsuri se gătă, la fel și berile comandate de cei doi. Se încheie și conversația lui Levithan cu Denisse. Eu și Zaius nu mai prea vorbeam, doar ne zâmbeam mereu. Avea un zâmbet superb.
Dantura lui era impecabilă, avea buzele rozalii, păreau așa moi, deja mă gândeam la anumite lucruri, părul sau era negru cu mici străluciri în lumina palidă din bar. Avea barbă, nu foarte mare, care îi dădea un aer foarte matur. Presupuneam că are în jur de 20-23 de ani, ceea ce îmi fusese și confirmat de către el.
-Da, pe aproape, am 22 de ani. Tu?
-17, am răspuns.
Levithan râse.
-Zaius..., Zaius...,Zaius..., oftă el dând din cap negativ.
Zaius se mulțumi doar prin a îl ignora. Își scoase o țigară, o aprinse și începu să fumeze. Deschise apoi telefonul și începu să tasteze.
"Oare are prietenă?", m-am întrebat mintal automat. În acel moment, Zaius ridică privirea spre mine de parcă ar fi auzit ceea ce am spus și își înclină capul.

Numele lui îmi părea oarecum cunoscut... Părea un nume străvechi.
"Sigur voi căuta acasă pe internet semnificația numelor celor doi, par cam...diferite."
Levithan și Zaius se priviră poznaș, iar eu aveam straniul sentiment că mă puteau auzi gândind. Răsesem mintal de prostia care îmi trecu prin minte și alungasem într-un colț întunecat al minții gândul acela.
-Deci...mergem?, mă întrebă Denisse.
-Cum vrei, am răspuns.
Nu voiam să plec pentru că nu aveam să îl mai văd pe Zaius,știam, o simțeam.
Îmi spusese că era din alt oraș, asta mă dezamăgi foarte tare. Ochii lui albaștrii îmi pătrunseră adânc în minte și îmi străbătură întreaga ființă. De fiecare dată când zâmbea simțeam cum mii de ace mă înțepau ușor lângă șira spinării, era totuși un sentiment foarte plăcut și nu voiam să fie ultima dată când îl simțeam. Voiam să îl mai văd.
-Haide, să mergem, Ery!, spuse Denisse ridicându-se. Atunci veni și barmanul anunțându-ne că închide. Am ieșit toți din bar, Levithan și Zaius se duseră la mașină,un BMW negru.
-Pa, Maria!, îmi spuse Zaius și un puseu de febră îmi străbătu corpul, apoi am simțit cum mă trecură niște valuri de răcoare. "De unde știe că mă cheamă și Maria?" Numele Maria era pus de către preotul care mă botezase fix de Intrarea Maicii Domnului în Biserică, cu toate că numele meu nu suna bine, Erydaya Maria a.k.a. Eryda Mary.
Din nou, de parcă mi-ar fi auzit gândurile, Zaius se mulțumi prin a îmi zambi, iar prin întunericul de afară îi vedeam doar strălucirea ochilor. Avea o privire de-a dreptul perversă când trecu pe lângă mine să mă pupe pe obraz.
-Pa, am șoptit, iar el se îndepărta. Nu reții Eryda, nu?
Nu cred ca mă auzise sau poate nu voia să îmi răspundă. Eu și Denisse ne îndreptam spre casa unui prieten. Avea să fie o seara lungă, aveam de luat cați mai mulți prieteni spre a merge la o petrecere în orașul de lângă noi. Eram obligată de ai mei să ies, de aceea eram acolo, nu m-aș fi dus de una singură, cu toate că începuse să îmi placă deja.

Când mașina lui Zaius și Levithan trecu pe lângă noi am simțit un mic fior, de parcă farurile mașinii lor mă ardeau. Trecuse mai bine de o ora și eu mă tot gândeam la Zaius. La ochii săi, la părul rebel pe care doream nespus de mult să îl ating, să îmi trec mâna prin el.
-Hai, megem la Morgan acum, spuse Denisse.
Mergeam lent în spatele găștii de adolescenți fericiți de aceea seară "minunată" care mie îmi părea mai mult plictisitoare din cauza lipsei lui Zaius. Jumătate din cei prezenți se duseră la o altă casă să caute pe cineva așa că Denisse și unul dintre băieți au decis să întrăm la Morgan să ne încălzim.
-Haide, vino și tu, spuse el, o să fie bine, cald și bine.
Am intrat timidă în urma lor și am constatat că erau multe peroane prezente, dar nu îmi mai păsă de nimeni când îi întâlnisem privirea lui. Zaius era acolo, îmi zâmbi imediat ce mă văzu.
-Eryda, ăă, stai să îți aduc un s-scaun să stai jos, spuse un tip destul de amețit ce-i drept.
-Nu te ambala, voi sta în picioare lângă Denisse- care deja era lângă Zaius sprijinită de o masă- e ok, serios!
-Vrea să zică "Mai aproape de Zaius, de fapt", zise Zaius zâmbind.
În acel moment cred ca arătăm ca un copil bosumflat că cineva îi luase bomboana.
Vorbea doar cu Denisse, iar restul găștii nu veni încă, deci mai rămâneam se pare. Am ieșit afară din casă. Mă durea îngrozitor burta și capul părea că îmi explodează. Zaius ieși și el și începu să vorbească cu un băiat fără a îmi da importanță. Era foarte frig afară, dar eu ieșisem afară din curte doar pentru a nu intra înapoi în casă și să dau peste Zaius din pragul ușii. Mă uitam întruna la poartă să văd dacă iese, voiam să iasă...și chiar ieșise.
-De ce fugi de mine?
-Nu fug!, îi răspund uimită că spusese ceva.
-Te simți rău?, mă întrebă țuguindu-și buzele. Era așa drăguț când se prostea.
-Da, am răspuns.
Atunci îi sună telefonul și se duse mai departe pentru a răspunde.
Am așteptat să vină înapoi, iar un băiat veni la mine, se sprijinii cu mâna de mașina din spatele meu și se apropie de mine.
-Păpușică, ce faci pe aici? Simțeam mirosul urât de alcool pe care îl expira.
-Lasă-mă, am spus încercând să îl împing.
Nu se dădu.
-Lasă-mă! Pleacă!, am urlat încercând să îi atrag atenția lui Zaius pe care acum nu îl mai vedeam.
-Îl cauți pe iubitul tău? A plecat după colț, nu e aici. Suntem doar noi...
În acel moment tipul acela era tras de lângă mine de către două brațe puternice. Era Zaius, mult mai înalt ca tipul beat. Aproape îi ridică picioarele de pe pamant ținându-l de gulerul hainei.
-Cere-ți scuze de la domnișoară! Acum!, îi ordona Zaius. Era așa de sexy când era nervos.
-S-scuze, spuse el bâlbâindu-se.
-Acum dispari, zise din nou Zaius aruncându-l mai încolo. Apoi îi dăduse doi pumni zdraveni acelui băiat.
Veni lângă mine, îmi lua mâinile într-ale lui și mă trase după el în curte.