Cap.6.I.Reîntoarcerea demonului

17 3 0
                                    

-Ah, stai, Ery! Cineva bate la usă!
-Stau, i-am raspuns zâmbind.
Auzeam prin telefon ce se întâmpla.
- Cu ce te pot ajuta?
- Aş avea nevoie de un telefon.
- Ah, sigur, e unul fix în bucătărie. Intră!
-Emma, cine e?,am întrebat.
- O bunaciune cu ochii albaştrii.., îmi răspunse în şoaptă Emma.
- Ah, nu , nu acolo, stai,unde mergi?
- Pari o fată de treabă. Cred ca voi avea nevoie de tine.
-Poftim?
- Emma, ce se întâmplă?!
Am auzit-o pe Emma țipând apoi căzând.
- Emma?! STILES, trebuie să mergem urgent la Emma.
La celălalt capăt am mai auzit doar " Sau poate nu am nevoie de tine".
Clocoteam de furie şi spaimă. Dacă a...omorât-o?!
Eu şi Stiles am pornit spre casa Emmei în timp ce sunam la urgențe.
Ca prin vis am ajuns la casa ei înconjurată deja de polițiști.
Pe o targă o scoteau pe Emma...era...moartă.
- Nu, am urlat.Nu!!
Am leșinat şi totul este ușor în ceață; tot ce a urmat îmi amintesc doar pe jumătate:
spital, salvare, perfuzii, doctori.

Am deschis ochii şi am început să plâng. Ştiam că sunt internată din nou, nu asta conta, tot ce era in capul meu era moartea Emmei. Nu puteam crede una ca asta! Prietena mea era moartă. . . Plângeam în hohote. "Nu o voi mai vedea niciodată!"
În salon intră un bărbat înalt, cu parul negru şi ochii albaştri.
"O bunaciune cu ochii albaştrii", vorbele Emmei îmi treceau întruna prin minte la vederea acelui bărbat.

-Bună, Eryda! Îți aduci aminte de mine?
- Nu, am şoptit speriată.
- Nici nu ai avea cum, te-am constrâns să ma uiți.
Bărbatul se uită insistent în ochii mei.
- Adu-ți aminte cine sunt!, spuse apoi.
Am făcut ochii mari, capul mă durea extrem de tare.
- Zaius?!
- Buna din nou, Eryda! M-am întors!.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 18, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Dark RoseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum