Dark Rose

Part I. Cap.5. Vizită în Iad

Capitolul 5. Vizită în Iad

Totul era atât de ciudat. Zaius mă privea blând, mușcând-și buza inferioară.
-Zeiță a Întunericul, unde ai fost până acum?
-Ce vrei cu mine?, am întrebat eu cu lacrimi în ochi. Cu ce ți-am greșit, Zaius?
-Dar tu nu mi-ai greșit cu nimic...eu...doar. Uite, o să zic cel mai egoist lucru rostit vreodată de mine: eu te iubesc, ființă pură! Te-am căutat secole întregi să îmi întregești inima! Credeam că pe veci voi rămâne cu o piatră în loc de inimă.
-Zaius..asta e...
-Asta e singura dată când vei auzi asta.
-De ce?, am șoptit.
-Eu nu mă deschid un fața nimănui.
-E un vis?
-Nu...nu neapărat. E o frecvență înaltă...e singurul mod în care mintea mea poate să se conecteze la a ta, când leșini. În rest, mintea ta este oarecum blocată, nu îți pot intră nicidecum în minte. Pot însă să primesc mesajele telepatice dacă acestea au legătură directă cu mine, adică dacă te gândești la mine.
-Eu...ce ciudat..
-Știu! Bine ai venit în lumea celor mai mistice lucruri, ființe: vampiri!
-Vampiri...am șoptit, apoi o dorință puternică mă împinse spre buzele acelea demonic de senzuale. Un sărut pasional mă trezi din transă.

-Eryda!
-Ce s-a..
-Doamne, ce m-ai speriat, a zis Stiles.
-Ușa..
-S-a deschis, haide sus, poți merge?
-Da, Stiles, e doar un leșin... Claar sunt bine.
-Ah, rebela s-a întors!
Am urcat sus la mine în cameră și Stiles m-a ajutat să mă pun în pat.
-O să o sun pe Amy-acesta fiind numele mamei mele vitrege.
-Nu, e la serviciu poate... Știe ca sunt acasă?
-Da, a vorbit mama cu ea. E în regulă. Nu a zis nimic.
-Se aștepta la asta, am zambit.
-O să te las ..vrei să stai singură?
-Nu..rămâi până...adorm, te rog, Stiles.
Stiles veni lângă mine în pat și mă îmbrățișă; la scurt timp mă fură somnul în brațele calde ale lui. Ultimul lucru pe care îl mai știu este ca mă sărutase ușor pe buze.

Mă trezisem într-o căldură infernală; totul părea să aibă o tentă roșiatică. Mă aflam undeva pe un deal acoperit de zăpadă. Cu toate că era iarna afară păreau să fie mai mult de 30 de grade. Zapada era rozalie din cauza soarelui roșu. Niște urme de pași însângerați îmi atraseră atenția. Le-am urmat cu teamă și am ajuns în față unei peșteri întunecate. Doi ochi albaștri și un zâmbet strâmb îmi captară atenția în peșteră.
-Z-zaius...
-...
Dispăruseră în negrul care domnea peștera.
Căldura aproape mă doborî, iar o perdea subțire de sudoare se formă pe fruntea mea. M-am așezat pe zăpadă și am încercat să mă răcoresc. Două gheare imense mă ridicară de jos. Erau solzoase și reci, nu mă puteam împotrivi puterii lor.
"...Cheia...Cheia...CHEIA!.."
Semnul cu cheia poziționată la linia bikinilor începuse să mă ardă și părea că îmi va arde hainele de pe mine.
-Zaius!, am urlat. Salvează-măă!

-Deschide ochii prințesă!, spuse cineva. Vocea lui era liniștitoare și ușor răgușită.
-Nu..
-Nu îți fie frică, am venit! M-ai chemat și am venit!
-Zaius...ia-mă în brațe.
Mă strânse tare și o senzație plăcută îmi inundă trupul. Mă bucuram că străinul din visele mele-vampirul- venise. Mi-am strecurat mâna prin părul sau negru și des și l-am tras peste mine zâmbind pervers.
-Nu, nu..,spuse el.
-Ce e?, am chicotit.
-Vampirii, draga mea nu fac dragoste.
-Nu ți-am cerut asta.
-Dar vrei..
-Nu!
-Ești...virgină.
-Bine...cam direct spus domnule două mii de ani! Tu, nu ești extrem de palid, nu ești rece...ești normal!
-Îhm! E clar, tocmai m-am hrănit cu sânge uman, plus ca tot ce știi tu despre vampiri sunt mituri, false!
-Sânge uman? Nu te cred! Poate nici nu ești vampir, l-am tachinat eu.
-Hmm , cum să îți dovedesc Toma Necredinciosul?
-Mușcă-mă!
-Nu pot face asta...mă tem ca ai nevoie de toate forțele pentru ce urmează să faci.
Zaius se ridică ușor de pe mine, îmi plasă un sărut scurt pe frunte ceea ce mă făcuse să tresar, îmi zâmbise ștrengar și cu o rapiditate paranormală se apropie de fereastră.
-Ai grijă! Dacă mori în vis, sufletul tău moare și în realitate! Ferește-te de pericole! Ai grijă la viața ta umană, am nevoie de tine, te rog!
-Stai? Nu ai de gând să îmi explici toate astea?
-Ai încredere în mine?
-Ăa, nu! Ești vampir, deabia te-am cunoscut..
-Ba ai!, spuse aruncându-mi o privire înfiorătoare apoi sărite de la fereastră.
Eram ușor șocată, dar era plăcută viața asta plină de peripeții pe care o căutasem până acum.

"Da, acum încep să trăiesc!", am gândit.