Dark Rose

Cap.3. Cercetări

Capitolul 3. Cercetări

Priveam un mic punct din tavanul salonului meu, așteptând parcă să se întâmple ceva. Mă gândeam serios la ceea ce visasem, ceea ce părea așa de real acum. Îmi era frică, nu de ceea ce pățisem, cât de ceea ce mai puteam păți. Eram absolut sigură că era mai mult decât un tip misterios, el și Levithan. Totuși, îmi părea extrem de rău ca Zaius nu era un tip normal, deoarece, oarecum, aș fi vrut să am o relație normală cu el. Da, cu un asemenea "el", dar stai, am uitat ceva! Eu mereu trebuie să mă îndrăgostesc de demoni sau posedați cu nume diavolești!
"Fraiera de mine, spune-mi Eryda că nu vei suferi după el!", am gândit în sinea mea răzând când am văzut ușa salonului deschizându-se.
-O, Doamne! Leșinat-o! Crăciun fericit!, spuse Caden venind repede lângă mine.
Caden era cel mai bun prieten al meu de foarte multă vreme. Ne știam de pe clasa a 9-a, iar acum eram pe clasa a 11-a. Caden era mereu un drăgălaș cu mine, avea părul lung, ușor cârlionțat spre vârfuri, avea un stil atât de simplu: jeans, tricou, shoesi, mereu culori închise și să nu uităm, pălăria sa inconfundabilă. Iubeam felul în care își ținea părul: dat după urechi, și o singură șuviță rebelă atârna pe lângă nestingherită la ambele urechi.
-Da și mie îmi pare bine să te văd, Caden. Crăciun fericit!, am răspuns.
-Cum ești, prințesă? Era felul nostru de a vorbi, eram foarte apropiați, așa de mult încât lumea credea că suntem împreună, cu toate că nu eram.
-Leșinată, răspunsesem.
-Adevărat. ..zise gânditor.
-Unde e Emma...și Stiles?
-Ooo! Stiles, deci!
-Încetează, știi bine că nu îl plac. Stiles îi semăna mult lui Caden, ceea ce mi se părea ciudat fiindcă eu îl cam plăceam.
-Stiles e plecat până după sărbători. Emma nu a aflat încă de leșinul tău melodramatic.
-Mai bine așa.
-Mâna ta, Ery!
Mi-am îndreptat repede atenția spre brațul meu vinețiu plin de zgârieturi.
-Da, da, îi spusesem sarcastică, parcă nu știai de micul meu drog, tăieturile pe mâna...
-Dar Ery, sunt mult mai multe.
-Mă voi opri!
-Spui asta de vreo 2 ani..., spusese Caden trist.
Îl priveam fără să știu ce să îi mai spun. Mă gândeam să fac ca de obicei, să schimb subiectul.
-Trebuie să aflăm câte ceva despre tipii ăștia doi: Levithan și Zaius.
-Bine, spuse el lungind ultima vocală. Nume de familie, oraș și vârsta.
-Nu știu, tu trebuie să le alfi, maestru al informațiilor!
-E greu fără adresă sau măcar nume de familie, se plânse Caden.
-Păi, o voi întreba pe Denisse.
-Cine e...Denisse?
-Amică. Scoate-mă de aici, Chad!
-Aș vrea, dar trebuie să îți revi.
Atunci intră în salon doctorul privindu-l suspicios pe Chad-dupa cum îi spuneam deseori- cu o privire ușor tristă.
-Domnișoară Bloodewblack?
-Da, am răspuns.
-Trebuie să vă iau câteva mostre de sânge.
Uram acele, uram spitalele. Singurul mod în care puteam vedea sânge și tăieturi era evident când mă tăiam. O făceam din cauza părinților, a felului în care mă părăsiseră. Eram adoptată. Mama și tatăl meu biologici au fost niște drogați sau încă sunt. Tata se ocupa de aducerea ilegală a drogurilor în țară, iar mama cred că îl ajuta. Asta e tot ce știu despre ei. Poate faptul că am ieșit din asemenea persoane mă făcuse să fiu cine eram.
Părul meu era mereu tuns scurt în diferite feluri, aveam mai multe tatuaje pe care părinții adoptivi mă lăsaseră să le fac din milă pentru trecutul meu; mă lăsau în mare parte să fac ce vreau până la limitele decenței doar ca să nu simt că duc lipsă de nimic sau să mă simt privată de libertate.
Mă îmbrăcam mai...diferit, eram mai baiețoasă. Multe persoane de la liceu se temeau excesiv de mine sau prezența mea și îmi plăcea să fie așa. Eu, Emma, Caden și Stiles eram "gașca popularilor". Mă dezgusta felul oamenilor de a eticheta pe cineva popular sau fițos doar pentru că era retras și nu voia să vorbească cu nimeni din simplul motiv că nu avea nevoie de mai mult decât de ceea ce avea.

Priveam cum sângele meu trece ușor, ușor din braț în seringă și mirosul său după ce scoase acul mă dezgusta înfiorător de mult. " Nu înțeleg vampirii! "
Chiar nu o făceam. Credeam oarecum în existență acelor ființe "mitologice", lucru greu acceptat de către alții.
După plecarea doctorului, Caden mă privi jucăuș.
-Ia zi-mi, am spus, cum e cu Emma?
-Ce să fie cu Emma?
-Îți place de ea.
-Ba nu!, se înfurie Chad.
-Ba da, știm amândoi asta! Fata rea, băiatul bun. Sună bine, am mormăit.
-Și la tine suna bine...băiat rău, fată rea...să nu mai vorbim de nume! Erydaya O'Brien!
-Încetează, am spus chicotind.
-Sau să zic...Stiles Bloodewblack?
-Nicicum, domnule Caden Euronymous!
Chad își lăsa capul în jos dezgustat de ceva.
-Ce e?
-Nimic, Ery, dar, eu trebuie să plec.
-Chad, iartă-mă dacă am zis ceva greșit!
-E în regulă. Mă dus să îți aduc acele informații...
Chad ieși grăbit din salon fără a zice nimic altceva, eram frustrată de modul în care ieși. Părea extrem de trist.

Zaius's P.O.V.

Știam că ea mă va bănui după acel vis. Simțeam că mă consideră un demon, ceea ce, oarecum eram, dar nu așa cum credea ea. Levithan o făcuse intenționat doar pentru a o speria. Adevărul era că nu se întâmplase în realitate nimic. Era doar impresia indusă de Levithan pentru a o speria la culme. Voiam să o văd, dar îmi era puțin teamă de ce îmi voi auzi. Sau poate că nu îmi va spune nimic, lucru ce greu l-aș fi înțeles. Ar trebui să fie nervoasă, voiam să o văd așa, părea prea liniștită prima dată când am văzut-o. Mă gândeam întruna la ceea ce gândește chiar acum. Puteam foarte ușor să îi întru în minte să îi citesc gandurile sau nu puteam?

Încercasem de prima dată când am văzut-o, dar nu reușisem. Asta mă punea pe gânduri și mă făcea să o vreau și mai mult decât deja o voiam. Am încercat din nou, fără rezultat. Mintea ei parcă avea lacăt, asta mă incita la maxim, să încerc să am ceva ce nu pot obținute. Visul meu! Provocările erau parte din sângele mele care curgea de mii de ani, pasiunile trăite de reușita unei provocări erau neomenești, asta adoram!

Erydaya's P.O.V.

Priveam în continuare acel punct din tavanul salonului. Trebuia să plec de acolo. Nu mă mai interesa ceea ce ar zice ai mei la auzul că am plecat de nebună din spital. Simțeam nevoia să primesc explicații.

Mi-am scos branula din brațul stâng icnind ușor de durere, mi-am luat hainele din dulapul de lângă, m-am schimbat repede și am deschis ușa salonului. Era gol pe hol, oare de ce? Unde sunt doctorii? Asistentele și părinții mei? Am ieșit repede în hol și bănuiam că o să fiu prinsă, o simțeam.
O femeie ciudată- după mine părea scăpăta de la psihiatrie- se luă după mine făcând ochii mari.
-Nu te du la monștrii acasă! Te vor prinde în căpcană lor și nu vei mai scăpa.
-Nu știu despre ce vorbiți, i-am zis temătoare afișând un zâmbet chinuit.
-Ba da, știi!, îmi spuse răzând ca o nebună. Ba da, știi! Ciudato!
Am pășit mai repede sperând să mă lase în pace, să nu mă mai urmărească. Veni însă din nou lângă mine grăbind pasul odată cu mine.
-Vezi astea? Semnele astea? Sunt vampiri! Sunt vampiri! Te vor ucide! M-au mușcat, pe toate le mușcă!
-Stați un pic, am spus eu, de ce credeți ca aș avea de a face cu vampiri?
-Știu, îi aud gândurile lui...te vrea!

Când ieșisem afară l-am zărit pe Stiles vorbind cu cineva.
-Hey, strigă el.
-Ah, hey!
-Ce faci? Fugi iar din spitale?
-Spunei mamei dacă o vezi..
-Da, da, știu, să îi spun că ești acasă și ești bine! No problem!
-Mersi!
-Tu ce mai faci?
-În general?
-Da!
-Sunt în mare parte bune, cred că știi deja că nu îți spun ce mă frământă..
-Te amăgești singură crezând că nu știu ce te frământă.
-Eu nu cred asta!, am spus .
-Ba da...faptul că ies cu "aia" după cum îi zici tu te enervează la maxim..
-Taci! Chiar nu mă interesează de târfele tale!
-Târfe?! Pardon! Nu știu care e târfă aici? Gigi sau tu?
-Eu?!, am urlat. Da' eu de ce aș fi târfă dragă? Că nu am avut până acum relații? Cred că Gigi a ta e târfă din moment ce iese cu TOATA ȘCOALA! Iartă-mă dacă voiam să te feresc de astfel de ființe care nu vor decât o aventură de o noapte! Pa!
Plecasem nervoasă, uitasem de tot din cauza conversației aprinse cu Stiles.