Victoria

         Ca niciodată, trenul nu întârzie şi urcăm în el la 13 fix. Lumea se uită dispreţuitor la noi, ne judecă, se întreabă unde sunt părinţii noştri şi în ce fel am fost crescute. Nu părem neîngrijite, poate doar despuiate şi mult prea subţire îmbrăcate.

        Victoria pare cât se poate de normală. Are păr brunet tuns scurt, pomeţi frumoşi şi buze cărnoase. E frumoasă şi mă intimideaza lucrul acesta, mai ales la petreceri unde lumea o adoră, ceea ce nu se poate spune şi despre mine. Stau în colţul meu şi o caut din priviri, ii urmăresc fiecare mişcare şi îmi simt venele pompând mai cu putere atunci când vorbeşte cu fete. Nu sunt o frumuseţe şi ştiu asta. Am ochi mici şi pistrui, port ochelari şi nu prea vorbesc, fiind  mai mereu cu ochii în cărţi. Sunt antisocială şi leneşă. Nu ştiu de ce a ales să fie cu mine şi de ce continuă să mă împingă de la spate. A fost prima fată cu care m-am sărutat şi prima pe care am iubit-o. Nu ne spunem multe, ne inţelegem din priviri, dar de data asta o privesc şi nu înţeleg ce se petrece. Are privirea unei mame fericite, care urmează să îi spună puncului ei că vor merge în cel mai mare magazin cu jucării. Ochii ei se văd frumos în lumina albă a începutului de ianuarie. Mă uit la ea şi îmi aduc aminte de cât de novice eram în tot.... nu ştiam că îmi plac fetele şi nici să sărut o fata, dar ea m-a învăţat. Încă ne ferim de ochii lumii, înca nu ieşim din micul nostru templu. E aşa frumoasă...

     Părinţii mei sunt conservatori şi cred că suntem o familie religioasă. Mă las dusă la biserică în fiecare duminică şi mimez o rugăciune înainte de masă. Nu avem multe, dar trăim sub aprenţa unei familii simple şi fericite, deşi tata are o aventură cu o colegă de serviciu de ani, iar mama se face ca nu ştie. Mie nu îmi pasă. Nu ne spunem '' te iubesc'' şi nu ne facem poze de familie.

     Nu pare că e iarnă. Nu a nins şi nici nu arată că ar avea de gând. Familia de unguri, care era cu noi în compartiment se ridică fără să spună nimic şi rămânem singure. Îi cunosc acea privire uşor perversă cu care îmi analizează fiecare parte din corp, ca şi când ar fi prima dată. E incredibil cât de feminină e şi cât de mult îmi place asta. Se aşează încet peste mine şi îmi sărută buzele uşor, lăsându-mă să le simt savoarea şi să îi adulmec mirosul.

        -Sper că eşti pregătită! îmi şopteşte la ureche, gâdilându-mi auzul şi făcându-mă să mă unduiesc sub ea.

      -Pentru ce? întreb eu aproape tremurând, deşi eram obişnuită cu ea atât de aproape de mine.

       -Pentru cea mai tare experienţă din viaţa ta! şi mă sărută iar. Rămânem îmbrăţişate.