Îi simt mâinile împingându-mă uşor şi îmi şopteşte că am ajuns. Îmi ridic privirea şi...suntem la aeroport? '' Victoria, eşti sigură că am ajuns unde trebuia? ''. Dă din cap şi zâmbeşte fără să îşi arate dantura. Nu ne punem întrebări şi nu ne cerem multe, însă de data asta simţeam nevoia unor lămuriri.
- Victoria, unde mergem?! o întreb cu oarecare nesiguranţă.
- Ai incredere în mine, da?
-Victoria, o să ne suim într-un avion!!! Nu am acte, nu am nimic! Părinţii mei... o doamne! Am uitat complet de ei!
Mă uitam la ea şi nu ştiam ce să întreb prima dată. Unde mergem? De ce? Cum a reuşit? Toate aceste întrebări năvăleau peste mine. Era prima dată când mă îndoiam de ea şi mă simţeam debusolată şi singură. Era o lume atât de mare şi de necunoscută, pe care o puteam parcurge împreuna suindu-ne în acel avion. Îmi pun mâinile la cap şi cad în genunchi... Nu inteleg. Se pune jos, lângă mine si mă săruta pe frunte. Părea sigură de ceea ce face şi ştiam că mă va proteja. Îmi ia palmele in pamele ei.
-Părinţii tăi o să plece într-un pelerinaj, m-am ocupat de asta. Plus că le-ai lăsat mesaj că eşti bine şi că îi iubeşti! se uita la mine şi îmi face cu ochiul.
-Dar...acte?
-Chiar aici!
Îmi întinde nişte acte. Erau într-o limbă străină, ce semăna cu germana şi aveau pe ele poza mea. Eva Smith. Cine era Eva Smith şi de ce numele ei era lânga poza mea?
- Victoria...? mă uit la ea, făcând semn către acte. Astea nu sunt actele mele!
- Sunt actele tale, doar că sunt cele false! îmi spune şi îmi aruncă zâmbetul ei inocent. Trebuie doar să ai încredere în mine. Promite-mi că vei avea încredere în mine!
- Okay, presupun...
-Promite-mi!
O privesc intens şi dau din cap '' Promit! ''. Zâmbeşte şi mă sărută.
- Acum vino! îmi arată avionul şi ne ridicăm prăfuite. Mă ia de mână. O urmez.
CITEȘTI
Victoria
Teen FictionSunt o fata simpla, o fata care nu a cunoscut iubirea, ci doar singuratatea si depresia. Asta pana intr-o zi cand o intalnesc pe Victoria, fata care avea sa ma introduca intr-o lume noua, o lume total surprinzatoare.
