Părinţii mei sunt criminali?

Capitolul 3-Părinții îmi ascund ceva?

*FLASH BACK*

-Joshepina, ce faci? Unde ești?
-Ham-ham.
-Taci Augustus, nu pot să le pun.
-Jo, ce cauţi acolo?
*O nu*

*END FLASH BACK*
Puteam să-i simt cum tălpile îi păşesc pe podea, puteam să-i aud respiraţia lui Augustus care stătea lângă mine în dulap. Nu mai aveam nicio şansă să scap, puteam să ies şi să-mi cer scuze dar asta nu prea ar ajuta.
-Bună tată.
-Jo, ce cauţi acolo? îmi poți explica?
-Nu.
Mă întorc şi plec. Tata s-a uitat în spatele meu şi a început să țipe.
-De ce ai căutat la noi în camera? ce e aşa de special la noi în cameră? ce vrei să aflii? ZI-MI!

Cu ultimele cuvinte rostite de tata, am închis uşa de la cameră, l-am luat pe Augusturs cu mine, am scos foaia pe care am mototolit-o şi am început să o studiez.
Puteam să aud cum tata țipă în telefon la mama să vină mai repede.

Peste câteva ore, am auzit cheia în broasca uşii, era mama. M-am întors pe o parte a patului şi mă prefac că dorm deoarece nu vroiam să vorbesc cu ei.

Trec câteva minute şi aud uşa de la mine şi glasul mamei.
-Jo, trebuie să vorbim.
Nu termină mama de vorbit că mă lasă în pace şi pleacă.

Şi aşa trec săptămâni bune, şi vine şi şcoala. Diminețiile erau cele mai nasoale fiindcă trebuia să stau cu ei la masă.
-Jo, nu ai vorbit cu noi de aproape o săptămână, tot nu ți-a trecut? mă întreabă tata.
-Ţi se pare că mi-a trecut? îi zic eu.
-Şi tot nu înţeleg ce căutai la noi in camera.
-MILEK, ţipă mama.
-Ştii ceva, îmi e silă să mai stau la masă cu voi, mai bine mor de foame decât să aud că reiei aceaşi poveste de fiecare dată, ajunge.
Cu aceste vorbe îmi iau geanta şi mă întâlnesc la stația de autobuz ce cea mai bună prietenă, Olivia.

-Bună, ce faci? îmi zice Olivia în timp ce mă ia în braţe.
-Bine, tu?
-Să zicem, că e ok.
-Ce ai păţit?
-Stai că a venit autobuzul, îți zic înăuntru.
Ne urcăm în autobuz, o grămadă de persoane necunoscute, aşa că ne aşezăm undeva departe.

-Ok, deci mi-ai zis că..
-Aşa, deci iubitul meu mă înşeală cu proasta aia de Erica.
-O vai cum aşa?
-Mi-a zis cineva.
-Nu mai crede tot ce zic toți.
-Meh.

Trec ore, pauze, şi mă gândesc că trebuie să ajung acasă şi să dau faţă în faţă cu ciudații ăia.
Urc scăriile, deschid uşa şi nici nu intru bine că văd un bilet pe uşă lipit.
"Ne pare rău dar avem ceva treaba, te pupam, mami şi tati.

*din nou?*

Nu puteam să stau şi să mă uit aşa că am zis să merg să-i caut. Mi-am luat un hanorac, blugi, adidaşi, mi-am luat la revedere de la Augustus şi am plecat. Ştiam foarte bine unde lucreaza fiecare. Am început cu mama. Mă duc la spital în parcare să văd daca e vreo maşină cunoscută. Ajung la ultima şi constat că nici una nu era a mamei. Ceva era ciudat .

___________________________________
bau-bau, sper să vă placă acest capitol, e şi puțin mai lung.Vă rog să-mi scrieți în co mentarii cum vi se pare şi dacă mai continui.
A da, să nu uitaţi şi de steluţeee☆☆☆☆☆
Have fun and enjoy♡