Când ne-am distrus

Capitolul 2

Mi-am deschis ușor ochii, rugându-mă să nu fie dimineață, dar se pare că nu îmi este îndeplinită dorința, iar natura ține morțiș să mă dea afară din pat. Razele soarelui se infiltrează cu putere în cameră, anunțându-mă că e timpul să plec. Alene mă dau jos, iar în nici zece minute termin ritualul pe care îl parcurg în fiecare dimineață.

Mă îndrept spre debaraua pe care am amenajat-o pe post de dressing și arunc pe mine o pereche de pantaloni negrii cu talie înaltă puși alături de o cămașă neagră, accesorizând această ținută cu o pereche de pantofi stiletto de culoare roșie. Mă uit la ceas și spre surprinderea mea, aproape am întârziat.
Ce e cu mine?! Sunt cea mai punctuală persoane pe care o cunosc, dar de câteva zile parcă sunt de pe altă planetă. Îmi iau geanta pe care am aruncat-o aseară pe canapeaua din sufragerie și părăsesc apartamentul cu o rapiditate greu de imaginat. Aud un sunet oarecum cunoscut și cu greu realizez ca telefonul meu sună fără întrerupere. Îl scot din geanta, iar pe ecranul acestuia îmi apar trei apeluri pierdute de la Sophie. O apelez la loc și în mai puțin de zece secunde îmi răspunde:

— Hei! Îmi pare rău că aștepți după mine, promit că imediat ajung. Spun toate acestea în timp ce fug spre locul în care trebuie să ne întâlnim.

— Alice! Calmează-te, nu mai fugi! Tocmai asta este problema, astăzi nu pot veni după tine. Îmi pare rău, încep cursurile mai târziu și i-am promis lui Ryan că stau cu el.

— Nu-i nimic, voi lua autobuzul. O să am timp să ajung dacă mă grăbesc. Ne auzim mai târziu.

—Bine, ai grijă!

— Te-am pupat. Îi închid rapid și o iau la goana spre stația de autobuze.

Ajung la fix în stație. Momentele de acest gen mă fac să realizez cât de util mi-ar fi fost să am propria mașină. Primul lucru pe care trebuie să îl fac după ce mă angajez este să îmi cumpăr o mașină. Este o necesitate, nu mă mai pot descurca fără, iar prietena mea nu este taxiul meu la nesfârșit.

După câteva minute în care mă plimb pe holurile Universității, zăresc sala în care trebuie să intru, am noroc că abia a început, nu am pierdut nici zece minute din acest curs. Îmi este greu să mă decid în ce bancă să mă așez, dar optez pentru o banca din primul rând pentru a mă putea concentra acolo unde trebuie, nu să visez la cai verzi pe pereți la fel ca data trecută.

Ziua trece extrem de rapid, mai ales că azi am avut doar trei cursuri a câte doua ore. Ceasul indica ora două, iar Sophie e de negăsit. Încerc să o apelez, dar îmi dă ocupat. Dintr-o data sunt cuprinsa de la spate. M-am speriat pentru moment, dar am realizat că e doar prietena mea care are prostul obicei de a mă lua în brate în orice situație:

— Ce bine arăți, draga mea! Nu ți se pare ca ești prea sexy pentru o zi obișnuită? Îmi spune aceasta și ridica din sprâncene.

— Îmi spui toate acestea pentru a te complimenta și eu pe tine? Începem să radem în același timp, realizând prostiile pe care le-am spus amandouă.

— Hai să urcam în mașină, vreau să mergem acasă. Nu am dormit mai mult de două ore, din cauză că al meu frate nu a avut somn și s-a gândit să mă țină și pe mine trează.

— Mă lași acasă sau mă duc să iau autobuzul? Mă uit la ea cu o față de cățeluș.

— Mergem la mine. Vreau să petrecem câteva ore împreună, m-am săturat de Ryan, chiar dacă nici bine nu a ajuns.

— Dar... Nu vreau să vin, el cu siguranță așteaptă să stați împreună, mă voi simți în plus.

—Mai taci, el nu e acasă. Îmi spune și ieșim din curtea Universității.