Când ne-am distrus

Capitolul 5

Weekendul a trecut destul de încet, din cauza faptului că nu am avut prea multă activitate fizică. Dar sunt fericită pentru că nu mi-au fost tulburatele visele în modurile în care mă așteptam, și am reușit să mă odihnesc mai mult decât făcut-o în ultimul timp.

Sâmbătă am vrut să o iau pe Soph cu mine la o sesiune de exerciții fizice, dar nu m-a putut însoți din cauza familiei sale. Și-a pierdut cele două zile din weekend acasă împreună cu Ryan, domnul și doamna Walker. Aceștia pleacă peste câteva zile în Canada pentru o perioadă nedeterminată și și-au dorit să stea câteva ore în plus cu copiii lor. Soții Walker m-au invitat și pe mine, din totdeauna aceștia mi-au arătat faptul că țin la mine ca la propriul copil, dar nu am avut puterea de a merge și a le deranja timpul alocat distracției în familie. Până la urma, eu sunt doar un străin.

Nu am vrut să merg singură la sala de sport, iar prin urmare am rămas acasă, găsindu-mi altceva de făcut. Sunt o mică leneșă, dar ce pot face?! Data viitoare când mă voi plânge că sunt grasă mă voi gândi la acest incident și nu voi mai afirma nimic.

Mi-am petrecut cele două zile libere citind ca o nebună, iubesc această activitate. Face parte din condițiile mele de supraviețuire. Pentru fiecare om în viață respirația joacă un rol capital pentru a dăinui cât mai mult pe acest pământ, dar pentru mine la fel de crucial este și cititul. Dar cum orice plăcere are și părțile ei negative, dacă voi continua să citesc o cantitate enormă de pagini într-un timp scurt, în cel mai bun caz voi sfârși purtând ochelari. Trebuie să mă rezum la mai puțin. De fiecare dată spun asta, dar niciodată nu mă pot ține de cuvânt. Atunci când am o carte în mână lumea reală se transformă, totul dispare din jurul meu, iar singurele lucruri de care mai sunt capabilă sunt: să mă prefac că sunt personajul principal și să ma bucur de tot ceea ce se întâmplă în noua dimensiune. Dar ca întotdeauna ceea ce este frumos nu durează o eternitate, iar clipele mele euforice se pierd în secunda în care povestea în care pătrund își concluzionează finalul.

Luni. Majoritatea oamenilor de pe această planetă sunt îngroziți de acest cuvânt, dar eu ca de fiecare dată nu sunt de aceeași părere cu restul lumii. Îmi place cum sună, îmi conferă încrederea că la fiecare nou început lucrurile devin din ce în ce mai veritabile.

Dar azi cuvântul luni are o semnificație importantă, poate însemna fructificarea sau uciderea mea.
Sunt adepta zicalei: "Esențele tari se țin în sticluțe mici, dar și otrăvurile!", și ține doar de mininatul minunatul meu șef să descopere dacă sunt sau nu otrăvitoare.

***

Ajunsă în fața imensei clădiri am luat o gură mare de aer, voi avea nevoie de tot norocul din lume pentru a mă stăpâni din dorință de a-l castra pe Walker. M-am gândit că e o pedeapsă mai mare, decât să îl omor pur și simplu. Doamne ce idei trăsnite îmi vin, dacă ar auzi ce am spus acum câteva secunde m-ar atârna cu o funie legată de pe acoperiș pentru a obține scuze de la mine. Prefer să îl las să mă ucidă decât să îi implor milă lui.

Iau liftul până la același etaj la care am fost cu o zi în urmă. Am avut plăcerea deosebită de a primi programul general de muncă. Secretara balaurului mi la trimis vineri. L-am inspectat în amănunt. Nu voi avea un program greu, trebuie să lucrez de la ora opt dimineața până la ora treisprezece. Se încadrează de minune cu orarul pe care mi l-am impus. După ce termin orele de muncă am timp să ajung și la cursuri.

Se pare că al meu birou este vecin cu cel al șefului, ce plăcere pe capul meu! Soph chiar s-a ocupat de tot. A aranjat să am propriul spațiu de lucru și m-a asigurat că la renovat după gusturile mele. Dar nu a putut să se gândească la încă un amănunt? Sunt convinsă că a fost dorința ei să mă plaseze cât mai aproape de fratele său.