MIDNIGHT TRIP [GxG]

Contra lui Edward

Nici nu apucă să mai scoată orice sunet, că Ed intră peste noi în cort.
"Pare că cineva s-a trezit." Ce e cu glasul ăsta serios pe el... "Sunteţi de speriat. Nu trebuia să vă las singure niciun moment. Dacă nu vă găseam? Hmmp?! Nici nu ați mai fi reuşit să ajungeți la corturi." Continuă rece.

Deci să înțeleg că el ne-a luat din club? Ugh mă doare prea tare capul ca să-mi mai amintesc acum.
"Uite dacă asta este despre faptul că ne sărutam, păi scuze dar eram bete."
"Ascultă! Nu-mi pasă dacă vreți să fiți împreună sau vă placeți sau sunteți gay , bi whatever. Nu sunt aşa retardat să fiu homofob cu propria soră; DAR voi sunteți suficient de bătute în cap să vă faceți manga şi să nu mai răspundeți la telefoane. V-am găsit leşinate pe sub nişte mese călare una pe cealaltă! Şi noroc că am trecut prin clubul ăla fiindcă ne-au rugat nişte fete să le conducem. Altfel vă mai găseam naiba ştie când!" Mă mustrează cu o oare care îngrijorare. Cred că a fost tare speriat când ne-a găsit în felul ăla... şi ne-a şi găsit greu.
"Îmi pare rău..."
"Asta e tot ce poți spune, Torey?!" Țipă.
"Oh mai taci odată" se aude vocea enervată şi adormită a lui Nicky "Încerc să dorm. Da, ne-am îmbătat, ne-am make out şi multe altele. Da, suntem lesbi. Mulțumit? Ține minte că tu m-ai învățat să beau. ACUM PLEACĂ" cineva chiar s-a trezit cu faţa la cearceaf. Ed iese din cort oftând.
Nicky mă îmbrățişează uşor apoi mă sărută pe frunte.
"Scuze pentru morală lui idioată. Hai doar să ne odihnim puțin acum." Zice calmă. "Până nu se întoarce" chicoteşte uşor. Îi place să mă alinte pe cap şi să-şi strecoare uşor mâinile prin părul meu. Doar stăm în micuțul nostru joc relaxant, prea potrivit pentru o detensionare. Îmi sprijin uşor buzele de umărul ei, mii de gânduri trecându-mi prin cap. Doar noi două... se simte aşa minunat. Dar prea multe întrebări fără răspunsuri îmi bântuie mintea. Am nevoie de răspunsuri.
"Nicky..."
"Hm...?"
"Tu-ți aminteşti ce s-a întâmplat aseară?"
"Desigur; ce, tu nu?"
"Mai deloc"
"Nici partea în care mi-ai făcut un scurt flash?"
"CE?"
"Glumes glumes. Serios acum, trebuie să înveți să rezişti la băutură. Deci, pe scurt..." şi aşa începe să-mi povestescă.

*FLASHBACK DE ASEARĂ*

Săruturile lungi şi umede deveniseră un joc plictisitor. Ne facem drum zig zag spre toaletă, ținându-ne de mână. Vrem ceva mai mult, ceva mai interesant. Intrăm de nebune într-o cabină unde mă chinui să-i dau tricoul jos, dar nici de atât nu mai sunt în stare. Râde de mine aşa ca decid să-l rup de pe ea. Mai bine zis, am încercat să-l rup, dar încă stă pe ea, având nişte găuri în plus ce-i drept. Râde mai tare.
"Nici atât nu poți pitico? M-ai plictisit" iese din baie, dar îmi face semn să o urmez înapoi pe ringul de dans. Poate nu facem nimic special, dar urmele care ni le lăsăm pe corp, pe ritmul muzicii, sunt suficient de bune. Le ador. Continuăm noi cât continuăm, până când Nicky mă înpinge din greşeală şi cade peste mine. Privirea mi se încețoşează.

*END OF FLASBACK*

Acum parcă mi s-au făcut mai clare amintirile.
"Interesantă noapte..." şoptesc stânjenită, probabil roşie la față. " Iar noi... acum? Suntem? Adică ce suntem? Umm.."
"Nu ştiu" oftează uşor. " Tu ce ai vrea să fim?"
Nu pot să o zic. Nu pot. Nu. Nu pot
Punct. O să mă refuze şi o să stric tot
"Şi tăcerea e un răspuns" îşi dă uşor ochii peste cap
"Dar tu ce vrei?... să fim. Ce vrei să fim?"
"Păi cred că m-am făcut destul de înțeleasă, având în vedere noaptea trecută. Şi cred că şi tu la fel. Sau să fi fost doar o aventură pentru tine?"
Mă priveşte adânc în ochii. Ah nu iar smaraldele astea perfecte. Deşi privile noastre erau acaparate de un joc cu " cine clipeşte prima", a mea se lasă purtată de vânt şi se aținteşte asupra buzelor ei. Reacționez fără să gândesc.
"Tu să-mi spui" şi îi cuprind petalele de trandafiri, într-un sărut cât mai dulce şi tandru. Pot să-i simt zâmbetul cum se îmbină cu al meu. Ne întrerupe.
"Deci să înțeleg că acum suntem..." nici nu o mai las să termine şi-i pun buzele înapoi la lucru.
"Doar taci şi sărută-mă odată" zic printre atingeri.

Până să mai apucăm să facem orice, cineva deschide fermoarul cortului. DAMN care mai eşti acum. Şi aşa ne întâmpină Karina cu un zâmbet speriat.
"Pare rău pentru întrerupere" e tot ce poate spune. De ce e aşa şocată; îmi zic în gând apoi realizez toată situația. Oh corect.
"Adu-mi aminte să intru şi eu peste tine şi Jake" spuse Nicky, scoțând uşor limba.
"Hey hey hey, de unde ar fi trebuit eu să ştiu că voi două sunteți..." se opreşte "...oh trecând peste, acum are sens de ce Ed ieşise aşa nervos de aici."
"Nici nu vreau să ştiu detalii. Se îngrijorează prea tare pentru ce? Că ne-am îmbătat? Nu că am fi noi primele fete din lume care fac asta." Nicky are un glas taare enervat.
"De fapt... el a omis mereu să-ți zică ceva. Şi probabil că nu are de gând să mai încerce asta, deci nu cred că se supără, prea tare, dacă-ți zic eu. Cred că de asta era supărat de fapt."
"Ce să-mi zici şi ce să facă?"
"Ştii Marius e un băiat dulce. Tot timpul ăsta încerca să vă facă lipeala."
"Ce?!" Țipă.
"Nu omorî mesagerul, mă." Oftează "Dar dacă tu ai alte preferințe, n-are decât să accepte."
"Tot timpul călătoria asta a fost despre noi doi mergând prin țară ca nişte forever alones, dar împreună. Promisesem că ne facem doar prieteni, şi că nu încercăm să ne combinăm unul pe altul! Promisese!" Roşcata e foarte revoltată de comportamentul băiatului. Oare de ce? Nu a făcut un lucru aşa rău... ascunde ea ceva. Dar ce?
"Hey calm calm. Nu te obliga să fi cu el" Nicky îi aruncă o privire de gheață Karinei " Ok cred că vă las singure..." şi pleacă înainte să mai poată spună nervoasa ceva.

O îmbrățişez uşor, sperând să se calmeze.
"Ce te-ai supărat aşa tare?"
"Nimic" minciuni. Nimic nu e niciodată nimic. E ceva ascuns în spatele acelor nervi, acelui ton înghețat, acelor revoltări.
"Nu te las până nu-mi zici. Te-ai enervat doar fiincă încearca frati-tu să te facă cu-n iubit. Serios acum?"
"Fiincă Ed e un retardat uneori. Nu trebuie să intru în detalii cu tine. Cine te crezi?" Ok acum e rece şi cu mine. Stai aşa că nu-i bine.
"Mă cred o persoană careia îi pasă de tine şi care vrea să te înțeleagă." Ea oftează.
"Doar treci peste." Stă pe gânduri. "Ştii ce ar fi mai amuzant decât să stăm în 'excursia' asta toți 6?"
"Hmm?" Îmi atrage atenția. Acum e calmă.
"Să stăm doar noi 2" îmi face cu ochiul.
"Dar deja facem asta." Oh oare ce pune la cale.
"Nu la asta mă referam." Se aproprie şi-mi şopteşte în ureche "Plecăm subtil în timp ce ei dorm. Până se trezesc ei, noi putem fi departe."
"Ai înnebunit? Dacă suntem singure se pot întâmpla multe lucruri rele! Dacă ne mănâncă un urs? Sau mai rău! Un pădurar." Zic îngrijorată, crezând că ideea asta e cea mai mare prostie.
"Ok în primul rând cum ar putea să ne mănânce un pădurar?" Stă puțin pe gânduri, apoi lasă un chicot să-i iasă printre buze. "Oh corect, perversă mică ce eşti." Inspiră "Revenind. O să fie amuzant şi-ţi promit că nu vom păți nimic. Te rog, m-am săturat să stau în acelaşi loc cu Ed 24 din 24." Şi uite boticul de cățeluş. Oftez.
"Parcă erați foarte apropiați..."
"Eram."
"Promit că mă mai gândesc la micuța ta propunere."
"Yey, te ador." Vrea să-mi sărute buzele, dar mă trag uşor. Se strâmbă uşor supărată la mine, dar mă lasă în pace.

***
Toți dorm, doar noi spunem poveşti în şoaptă sub lumina lanternei. E atât de minunant să-mi pot petrece timpul cu ea, cea mai perfectă fată din lume. Din vorbă-n glume, o tot dăm; până când realizează şi ea că doar noi doua mai suntem treze, aşa venind întrebarea:
"Deci, Torey, te-ai mai gândit?" Spune pe-un tot doritor de un răspuns afirmativ.
"Da, m-am gândit."
"Iar răspunsul este...?" Vocea îi tremură de nerăbdare pentru plecare. Zâmbeşte din instinct.

( A/N cam atât şi pentru anul ăsta haha. Ne vedem cu update în 2016. An nou fericit tuturor, ly ! )