Being Santa

Capitolul 4

După ce am ieșit de la voluntariat, ne-am îndreptată imediat spre biroul tatălui meu. Știu că nu era tocmai responsabil din partea mea să îi pun în cârcă tatălui meu asemenea sarcină, dar lui îi plac copiii enorm de mult.

-Bună ziua, vreau să vorbesc cu domnul Moore. spun fetei de la recepție, iar ea îmi zâmbește în semn că mă recunoaște.

-Bună, Hayden! Mă bucur să te revăd. Tatăl tău e în birou, poți urca liniștită. spune cu o voce dulce, apoi îi mulțumesc și împreună cu Olivia, merge la ascensor.

Tatăl meu lucrează ca avocat, iar pentru asta are un birou. Câștigă bine, ce e drept, dar mai are de întreținut încă un copil și o soție. Plus pensia alimentară pe care mi-o dă mie și mamei mele.

-Hey, tati! spun după ce bat în ușă, iar Olivia îl salută politicos. Ea e Olivia, prietena mea. O cunoști. o introduc pe șatenă în caz că tata nu își mai amintește.

-Bună, scumpo! spune și se uită pe deasupra ochelarilor la noi. Îmi amintesc de tine, Olivia, e o plăcere să vă revăd. spune și dă mâna cu ea, apoi vine la mine cuprinzându-mă într-o îmbrățișare strânsă. Ce vă aduce aici?

-Păi, pe lângă faptul că îmi era dor de tineee, voiam să vorbim. îi dau explicația mea fabuloasă, iar el își scutură capul râzând.

-Mhm, voi lăsa de data aceasta satisfacția de a-ţi auzi lingușelile și te las să treci direct la subiect. spune serios, dar cu umor în voce. Olivia râde sacadat, așa cum îmi place eu să numesc râsul ei, iar eu o mustrez din priviri să nu râdă la sarcasmul tatălui meu.

-Nu sunt lingușitoare. mă revolt, iar el chicotește. Voiam să te întreb dacă ai putea să faci pe Moș Crăciun? Ar fi drăguț. spun în cele din urmă și el își schimbă expresia într-una serioasă.

-Scumpo, mi-ar plăcea să fac asta. Însă de Crăciun iau cina cu Alice și șeful ei. E important. spune șo oftez, apoi îmi aplec privirea în podea.

-E în regulă. Alice e mult mai importantă. mă străduiesc să îi zâmbesc, iar el vrea să spună ceva însă cuvintele nu îi ies din gură.

O prind pe Olivia de braț, făcându-i semn spre ușă. Îmi pare chiar rău că a fost martoră a acestei scene. Șatena vrea să vorbească, însă îmi vede fața și rămâne tăcută. Când ajungem la mașina ei îmi șterg lacrimile fierbinți de pe obrajii reci și intru în mașină.

Ugh, mereu Alice e mai importantă! Deși pe mine mă știe de 22 de ani, de când m-am născut, iar pe Alice de abia 5 ani, tot ei îi acordă anumite privilegii. De 5 ani încoace, de la blestematul de divorț, ea mi l-a furat pe tata de sărbători. Am fost înțelegătoare, divorțul lor fiind pe baza "nu ne mai înțelegem ca înainte". Hai, nu zău. Un copil trebuia să fie îndeajuns pentru a vă lega. Totuși nu voiam să fiu doar un punte de legătură între ei, ceea ce ar fi adus nefericirea oricum. Măcar așa o parte e împlinită.

Olivia pornește mașina și lăsăm în urmă clădirea de unde am ieșit. Îmi alung tristețea cu o melodie ritmată, pe care Olivia se tot prostește, aducându-mi zâmbetul pe buze.

La mulți ani, sweet hearts! E 2016, hehe. Capitolul e rescris pentru că wattpad-ul nu s-a salvat :)) Anyway, mâine postez următorul capitol. Sper că nu și-a pierdut din farmec, având în vedere că perioada Crăciunul a trecut. Aștept păreri, știu că e scurt :D dedicații? :>

I love you all <3

B xx