Being Santa

Capitolul 6

- Hayden, pe unde naiba umbli?

Vocea ei nervoasă se aude în telefon. Oftez, apoi încerc să fiu atentă la drum. Am dormit prea mult, asta doar din cauza faptului că seara am băut cafea și energizant. Am adormit doar pe la 4 dimineața, cu doar patru ore înainte ca ceasul să-mi sune. A fost o decizie extrem, extrem de proastă, iar pe lângă asta, mama nu mi-a lăsat mașina, așa că a trebuit să fug la ea la serviciu să o iau. Aș fi găsit altă alternativă, dar cu o seară înainte îmi pusesem laptopul și cele necesare în mașină, iar mama a uitat. Să nu mai menționez de faptul că niciun număr de taxi nu răspundea și nu aveam timp să aștept, așa că am fugit la serviciul mamei - care, de noroc că se afla la câteva minute de mers pe jos. 

- Ajung în câteva minute! Fir-ar să fie de semafoare! înjur în barbă și bat nervoasă cu degetele în  volan. Îmi trec mâna prin păr, auzind-o pe Olivia cum bolborosește nervoasă.

- Harry tot întreabă de tine și s-au adunat destul de mulți oameni. Contăm pe tine, zice ea. Oftez, dar un mic zâmbet îmi apare pe buze când pomenește de mulțimea de oameni.

- Serios? Au venit? întreb și când se face din nou verde, calc accelerația.

- Da! Grăbește-te! 

Îmi închide și în câteva minute, așa cum am promis, sunt în fața sediului. Reușesc să parchez mașina în cel mai rapid mod cu putință și alerg spre sala unde se țin preselecțiile. Toate sunt aranjate, iar înainte de intrarea în sală, văd peste zece persoane așteptând. 

Intru în sală și merg țintă spre masa unde se află Olivia și Harry. Blonda pare pe cale să mă omoare, iar Harry se uită la mine cu sprâncenele ridicate. Ca de obicei, și de data asta e îmbrăcat la costum, frumos aranjat. Nu apuc să zic nimic, că își face apariția primul candidat. 

- Vrei o să așteptăm să te calmezi? Am auzit că ai avut niște probleme, mă întreabă Harry și îmi scutur capul.

- Credeam că nu o să vii, șoptesc în timp ce Olivia îl îndeamnă pe candidat să se prezinte. Îmi trag răsuflarea.

- Da, dar nu puteam rata asta, spune cu un rânjet pe buze, apoi ne concentrăm pe domnul din fața noastră.

- Bună ziua, mă numesc Josh Anderson, am 47 de ani și lucrez ca animator pentru copii.

Primul bărbat a început să ne dea câteva detalii despre el, apoi a răspuns la întrebările pe care le stabilisem. Harry a părut serios în ceea ce privește aceasta procedură, așa că i-a pus câteva întrebări ce nu erau scrise. Îl vedeam așa serios și e atât de responsabil și grijuliu în ceea ce privește sufletele de la orfelinat. La un moment dat, vine un tip îmbrăcat foarte bine, care are în jur de 50 de ani. Ne pune niște întrebări foarte deranjante, de genul câte fete sau câți băieți sunt, unde e mai exact orfelinatul și dacă poate face vizite. Lucrul ăsta mă înspăimântă puțin și crețul se enervează, văzându-l că e pe cale să fac ceva nepripit. Harry cere ca imediat să fie dat afară sau conduc prin cel mai subtil mod cu putință spre ieșire.

Știu că îi pasă de ei, pentru că el însuși e unul dintre ei, dar diferența e că a fost luat în grija unor părinți bogați ce i-au oferit posibilități, posibilități care l-au condus spre a-și întemeia propria afacere ca mai apoi să-i poată ajuta și pe ceilalți copii. Tot ce a făcut a fost pe munca lui proprie, doar că la început i s-a oferit un avânt de la părinți. Îl admir enorm de mult pentru toate astea și mă bucur că îl pot ajuta și îmi doresc să pot face mai mult de atât.

Am stat în jur de două ore pentru selecții. Totuși, Niall nu a dat niciun semn. Știam eu că nu mă pot baza pe el și a fost naiv din partea mea să cred că ar încerca, măcar. Nici măcar  nu ne cunoaștem, de ce ar face asta?