Hayden Moore, pe lângă facultatea la care merge, lucrează ca voluntar în timpul liber pentru un orfelinat. Scopul ei este de a aduce zâmbete pe fețele a câtor mai mulți copii, iar Crăciunul se apropie cu pași repezi. Pentru asta, are nevoie de un Mo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mama blondului îmi dă impresia că e total opusă față de el și dacă nu aș știi, aș zice că nici măcar nu sunt rude. Totuși, trăsăturile o dau puțin de gol, însă îmi dau seama că nici unul dintre ei nu au o culoare autentică de blond, ci sunt vopsiți.
Maura - după cum m-a îndemnat să îi spun - mă impresionează cu veselia și ospitalitatea ei. Mă ține de vorbă și curând mă face să uit de impolitețea lui Niall, impusă mai ales prin privirile reci pe care le dă de gol atunci când crede că nu mă uit la el sau că nu simt.
- Dorești niște lasagna?
Îmi scutur capul și pentru o secundă nu-mi dau seama de sensul întrebării. O refuz politicos, spunându-i că am mâncat înainte să vin. Maura totuși insistă, dar mă scuz cu pretextul că urmează să merg la alergat. La asta, Niall își ridică sprâncenele la mine, cu un rânjet amuzat pe sub mustăți, pe care Maura nu îl observă, fiind prea ocupată cu caserola de mâncare.
- Și.. bănuiesc că ești studentă.
Zâmbesc înainte să zic ceva și Niall își ridică privirea brusc, uitându-se la mine în așteptarea unui răspuns. Mă simt intimidată sub privirea lui, dar încerc să par cât mai naturală.
- Da, fac masteratul în domeniul de business.
- Oh, zice ea..
- Nu ți se pare că toată lumea alege? Și toată lumea se axează pe comercializare sau să-și deschidă propria afacere?
Atât eu, cât și Maura, ne uităm uimite la sursa vocii. Femeia își ceartă fiul din priviri, scuturându-și dezaprobator capul. Înghit gura de apă pe care o luasem înainte și încerc să îi zâmbesc, fără să dau vreo replică acidă - așa cum aveam în minte.
- E adevărat, multă lume alege asta, doar pentru că majorității li se pare ușor să lucreze în acest domeniu și cred că ei câștigă o mulțime de bani. În realitate, tocmai pentru că sunt mulți studenți, competiția e mult mai strânsă și nu e ușor deloc. Iar eu nu vreau să-mi deschid propria afacere, deci nu mi se pare că am ales ceva ce toată lumea face, în caz că vrei să insinuezi asta.
Blondul se uită serios la mine în timp ce-i vorbesc calm și cât se poate de argumentat pentru a înțelege. Întrebarea lui, mai mult ca sigur, mi-a fost adresată doar ca să mă pună într-o lumină proastă și el crede că sunt ceva studentă mediocră. Din păcate pentru el, e chiar opusul. Nu vreau să fac ceea ce face restul lumii și a greșit amarnic crezând asta.
Dacă crede că o să mă scoată din casă doar pentru că e nepoliticos, se înșală! Mama lui e mult prea drăguță și cred că merită ceva mai mult decât un fiu afurisit care-i alungă pe toți vecinii. O bună prietenă de-a mamei, care stă chiar lângă ei, ne-a povestit despre comportamentul straniu al blondului. Băiatul ei, Daniel, care e cam de aceeași vârstă cu noi, a încercat să intre în vorbe cu vecinul lui și a fost pur și simplu refuzat, ignorat. Partea cea mai nasoală a venit odată ce fratele mai mic al lui Daniel, i-a lovit din greșeală geamul cu o minge de baseball, iar Niall a izbucnit într-un mod silențios, dar periculos. S-a întâmplat să fiu de față când totul s-a întâmplat, dar am decis să las totul în seama unei zi proaste, cel mai rău.
