Mereu când privesc gardul din fața casei îmi țin capul într-o parte pentru a-mi da impresia că este drept. Mereu îmi aduc aminte că tu l-ai reparat și se vede. Nu am comentat niciodată legat de cât l-ai pu de bine, fiindcă era vina mea și eram conștientă că făcusem destule rele. Apreciam că ai fost suficient de drăguț încât, după tot ce am făcut, tot tu să repari problema de bună voie.
Îți mai amintești probabil acea zi. M-am rugat mult de tine să îmi împrumuți noua ta mașină, chiar dacă știam cât de mult ai muncit pentru a o cumpăra și știam cât de mult țineai la ea...și tu știai că sunt un șofer îngrozitor și totuși m-ai lăsat.
Mai știi că am distrus-o când m-am întors? Mda...am intrat exact în gard deși poarta era deschisă larg.
Am crezut că mă vei omorî...
dar nu ai făcut-o.
