Priveam pe geam cum se adunau norii pe cer. Mă simțeam de parcă ar fi vina mea, presupun că știi. Stropi micuți începeau să acopere geamul iar eu am oftat.
Presupun că îți aduci aminte acea zi în care am insistat să mergem la plajă fiindcă voiam să pictez cerul. Ție îți plăceau pictuile mele, chiar și atunci când nu erau abstracte, ci nereușite și doar aruncam cu vopsea pe ele. Însă în acea zi ai spus că o să plouă și nu ar trebui să mergem. Am crezut că doar nu ai chef , am insistat și mai tare să mergem iar în cele din urmă ai fost de acord.
Am vrut să te pictez stând în apă, dar de o dată s-a ivit furtuna. Era să te înnece un val mare de la spate, am plecat cât de repede am putut de acolo la adăpost. Am crezut că îmi vei spune "Ți-am spus eu" în special pentru că știai că urăsc asta...dar nu ai făcut-o.
Eram uzi iar tu mi-ai spus să mă așez ca să mă poți șterge pe cap. M-ai șters cu prosopul și mi-ai spus să stau cu el pe cap ca să nu răcesc, dar și tu aveai părul lung, iar părul tău este chiar mai lung decât al meu. Ai spus că ești bine...dar ai răcit.
Poate că țineai prea mult la mine...
