I dare you to love me

Capitolul 4

-Si nu uita Sara, nu o lasa singura pe Ellison, inteles?

-Da mama, am inteles.

Aseara, mama m-a chemat in bucatarie si a inceput sa imi spuna ca Ellison e acum sub grija ei si ca i-a promis lui unchiu' ca va avea grija de ea si fie ca imi convine sau nu, sa am grija de ea la scoala, facandu-ma la final sa ii promit ca asa o sa fie. Nu aveam de ales si a trebuit sa spun da.

-Bun, ne vedem cand veniti acasa, spuse iesind din bucatarie.

Si cu asta s-a terminat discutia cu mama. M-am asezat pe canapea asteptand-o pe Ellison sa mergem la colegiu. Oare sa o chem si pe ea la meci? Mai bine nu. Ar fi numa o bataie de cap pentru mine.

-Mergem azi, Sara? Ma intreba Ellison care era deja la usa.

Mi-am intors capul spre ea, incruntandu-ma.

-Ar fi trebuit sa spun eu asta, Ellison, am spus cu acelasi ton folosit de ea.

-Ma rog, ea dandu-si ochii peste cap.

Drumul pana la colegiu a fost tacut, spre surprinderea mea. Uram faptul ca, desi avea o personalitate, sa zic, care iti lasa un gust amar, semanam oarecum la fizionomie, aceasi ochii, inaltime, buze si chiar si parul, al meu fiind mai inchis la culoare, spre fericirea mea.

Ajugand la intrare in curte, am oftat spargand eu tacerea.

-Bun, deci, eu nu te cunosc, tu nu ma cunosti, s-a facut?

-Da, da, altceva Sara? Ellison ma privi indiferenta.

-Atat, ne vedem acasa, am spus, departandu-ma de ea.

Stiu ca nu a fost frumos din partea mea sa o las singura, dar se descurca ea. Poate sa intrebe pe cineva de aici din colegiu daca are nevoie de ajutor.

Am intrat in sala si mi-am ocupat locul ca de obicei asteptand sa vina odata profesorul. Usa s-a deschis facandu-si aparitia nimeni altul decat domnul Oh cu catalogul in mana. Super.

-Astazi, domnul Stackhouse nu o sa vina si nici urmatorii 2 ani, zise el sprijinidu-se de catedra cu mainile in buzunar, si cum cel care trebuia sa-l inlocuieasca nu a ajuns, o sa faceti ora cu mine, a continuat asezandu-se pe scaunul de la catedra.

-Dar domn profesor, noi nu ne-am pus matematica la noi, zise un coleg.

-Nu-i problema, o sa facem la tabla exercitii, dar mai bine facem tema ce v-am dat-o.

Ce? Firar. Nici nu m-am uitat peste tema aia nenorocita. Cer prea mult daca ar intra acum domn director pe usa si să ma salveze din nou?

-Patrick, la tabla.

Eram sigura. Ridicandu-ma, am mers la tabla si luand creta in mana, asteptam sa se intample o minune.

-Ce s-a intamplat Patrick? Nu stii ca ai avut tema?

-Ba da, i-am raspuns.

-Si atunci?

-Nu stiam ca nu vine astazi domnul Stackhouse.

-Pacat, mare pacat, zise cu o voce indiferenta. Si daca imi amintesc bine, continua, tu ai intarziat ora trecuta si ai avut noroc cu domn director atunci, dar acum o sa-ti pun data si o sa dai o lucrare ora viitoare Patrick.

-Dar nu-i core...

-Shh, m-a intrerupt radicand degetul tinand ochii inchisi, eu sunt profesorul aici Patrick din cate stiu, nu? Nu i-am raspuns. Asa ma gandeam si eu, spuse.

Minunat. Scotandu-si pixul si deschizand catalogul cu scopul sa imi puna data, usa s-a deschis urmata de o voce care l-a intrerupt.

-Imi pare sincer rau ca am intarziat.