După ce am terminat și ultimele bucăți de clătite, mă pun în pat ca o balenă eșuată și mă apuc să mă joc pe telefon.
După vreo 4 minute primesc un mesaj. Nu răspund, căci știu ca e dobitocul ăla, și nu vreau să am de-a face cu el din nou.
Îmi las telefonul pe canapeaua din sufragerie, iar Claire vine la mine cu un zâmbet până la urechi.
- Ooo, Jaaamiiiieee! mă strigă cu o voce înaltă
- Ce e?
- Mă. Mut. La. Tiinee!
- Stai... CE?!
- Yup, ai auzit bine: MA MUT LA TINE,
îmi striga în ureche.
- Dar nu trebuia să fiu și eu de acord?!
- Nope. Suntem BFF, Jamie!
- Așa, și? N-ai casă?
- Nah, locuiesc cu părinții...
Ugh, e așa enervantă. Întâi îmi intră în casă, apoi vrea să se mute la mine?!
- Îmi pare rău Claire, dar nu de poți muta la mine...
- Nu fii prostuță, sigur că pot!
În acel moment fața mea s-a făcut roșie de la nervi.
- CLAIRE!
- CE E?
- NU TE POTI MUTA LA MINE!!!
- Dar... De ce?
- Pentru ca vreau să fiu singură...
- Oh... Pai, atunci nu am să mă mut la tine...
- Bine. Mă... Duc în camera mea...
Nu pot să cred ca voia să se mute la mine... Ajung în camera mea si primesc un mesaj:
_necunoscut_: Hello. Vin-o la adresa asta: str. Backstreet, nr. 69. Mersi.
_Jamie_: De ce să vin?
_necunoscut_: Crede-ma. La ora 16:15 fix. Te rog.
_Jamie_: Cum te cheamă și câți ani ai?
_necunoscut_: Mă cheamă........... Si am 21 de ani.
_Jamie_: Ai uitat să îți scrii numele...
_Jamie_: Hei?!?
- Ugh!! strig și arunc telefonul sub pernă.
Hei! Mulțumesc ca îmi apreciați cartea. Înseamnă foarte mult pentru mine! Dacă aveți idei, le voi pune în următoarele capitole care urmează! Va multumesc foarte mult ca mă sustineti!
