Partners in crime [H.S.]

III

"Eu?! Cu ce naiba sa te ajut?! Am doar 17 ani!" ma rastesc.

"A-a-a! Limbajul," ma atentioneaza din nou.

"Nu mi-ai spus, cu ce vrei sa te ajut? Vrei bani? I-ai pe toti, nu-mi pasa?"

"Scumpo..." zice si face un pas mai aproape. "Pot face rost de 15 milioane de dolari in 3 secunde daca vreau!"

Ma incrunt la el.

"Dar nu, nu asta vreau," se indeparteaza. "Am niste chestii de rezolvat, si am nevoie de cineva care nu e urmarit ca mine."

"De unde stii ca deja nu au sunat politia sa ma caute?"

"Pentru ca m-am ocupat eu de asta," spune si imi face din ochi.

"Ce ai facut, nenorocitule?!" tip cand imi dau seama la ce faceau referire cuvintele sale.

"Multe." spuse si iesi din camera trantind usa in urma sa.

Din nou, intuneric.

"Ai fi putut macar sa aprinzi lumina!!" tip din toti plamanii dupa cateva momente, insa nu primesc nici un raspuns.

Nu inteleg cu ce as putea sa il ajut. Sau ma rog...la ce as putea sa il ajut. Dar daca asta inseamna ca imi va da drumul, atunci o sa o fac.

Am incercat sa disting prin intuneric cateva chestii, insa lumina slaba a lunii nu prea ajuta. Tot ce mi-am dat seama a fost un pat, un dulap si o masa pe care se aflau niste chestii. Cu siguranta nu puteam deschide dulapul, asa ca am inceput sa ma tarai pana la masa. Poate e ceva ce m-ar putea ajuta.

Masa era joasa, si odata ajunsa langa ea am vazut mai bine obiectele: o lanterna, niste hartii si un briceag. Problema e ca nu puteam ajunge la el. 

Am inceput sa ma imping in masa ca briceagul sa vina pana la mine. Nu mi-a cazut in mana, asa cum ma asteptam, dar spre norocul meu, mi-a cazut in poala si l-am putut apuca. M-am taiat un pic la degetul aratator, si vedeam deja putin lichid rosu pe acesta, insa nu asta era prioritatea mea.

Sfoara era groasa ceea ce mi-a facut munca mult mai grea. Nu ca n-ar fi fost deja.

Dupa ce mi-am eliberat mainile, am inceput sa tai rapid sfoara care ma tinea legata de scaun si apoi cea de la picioare. Wow, se pare ca tabara de supravietuire de acum 3 ani chiar da roade.

Am zambit cand m-am ridicat de pe scaun, mandra fiind de realizarea mea. M-am indreptat catre fereastra din camera. Totul era numai padure. Nu mai era nici urma de umanitate pe langa si nu imi puteam da seama unde ma aflam.

Am deschis dulapul si am ramas uimita cand am vazut atatea arme in el. M-am intins dupa un pistol si l-am analizat cu atentie. Niciodata nu am tras cu arma, dar din cate am vazut in filme, trebuie sa dai de nu stiu ce parte in jos si dupa sa apesi.

Am luat-o si m-am indreptat catre singura usa din camera. Am apasat usor pe clanta si am fost surprinsa cand s-a deschis.

Idiot.

Am deschis-o incet si am pasit usor afara din camera, tinand arma ridicata. Ma intorceam din 5 in 5 secunde in fiecare parte, crezand ca vine cineva dupa mine, insa nu era nimeni, din fericire.

Am coborat incet scarile si am auzit sunetul unui televizor. Ok deci statea la TV.  Am mai coborat o treapta si de-aici puteam sa vad in livingul in care se afla. Televizorul era pornit pe un canal de stiri, iar el statea  pe canapea privind. Sau poate dormea. Dar nu cred ca oameni adorm cu sticle de bere in maini.

Am continuat tot asa pana cand am coborat de tot scarile si am ochit usa. Acum nu mai trebuie decat sa fac 5 pasi pana la usa si dupa voi fi libera.

Cand am pus mana pe clanta i-am auzit vocea. Oh,nu!

"Stai pe loc!" a spus si m-am intors catre el cu arma indreptata spre el. Nu parea sa fie speriat.

Hello! Am o arma aici! Te pot ucide din 2 pasi si 3 miscari.

"Pune. Arma. Jos."

"De ce as face-o? Nu sunt proasta, sa stii!" ii zic.

"Asa e, nu esti proasta, dar enervanta, da," facu un pas spre mine, iesind din intunericul din living.

Acum il puteam observa mai bine. Era inalt, foarte inalt, mai mare ca mine, avea parul brunet si scurt (A/N: 2013 Harry xD) ,usor indreptat in sus, ochii sai erau verzi si am putut observa prin tricoul sau alb si murdar, multe multe tatuaje.

Cand a mai facut un pas aproape de mine am apasat pe tragaci, insa acesta nu a tras. El doar a pufnit si, dintr-o miscare, mi-a luat pistolul si m-a imoblizat cu mainile la spate.

''Draguta incercare, data viitoare n-o mai face!'' imi spuse la ureche si a inceput sa ma impinga inapoi pe scari, probabil -sigur- in camera din care am evadat mai devreme.

''Cred ca de data asta o sa incui totul. Cine stie ce-ai putea face,'' spuse si incuie dulapul cu arme, si apoi usa inainte de a iesi.

Salut intunericule. Ne reintalnim, se pare!

____________________________________________________________________________________

Sper sa va placa. Pareri? c:  x