Partners in crime [H.S.]

IX

M-am trezit intr-un pat strain. Lumina soarelui patrundea in camera prin spatiul dintre perdelele visinii. M-am ridicat in fund, privind in jurul meu locul in care ma aflam. Nu poate fi un hotel, e prea luxos pentru asa ceva. Mi-am amintit de locul de care vorbeau baietii si unde trebuia sa ajungem.

Nevada.

Am tras patura de pe mine si m-am dezmortit, dupa care m-am dat jos din pat. Pe unul dintre pereti se afla o oglinda. Eram destul de ciufulita, asa ca mi-am trecut de cateva ori mainile prin par, incercand sa arat cat de cat prezentabil.

Am deschis usor usa, asigurandu-ma ca nu e nimeni imprejur, si am pasi afara din camera. Holul avea acces la cred ca 6-7 camere, daca am numarat bine.

Admirand tablourile si decoratiile, nu am acordat prea multa atentie pe unde merg si am intrat in ceva, in cineva. Din cauza impactului, am facut cativa pasi in spate, departe de persoana lovita, dar dupa mi-am ridicat privirea ca sa vad cine e.

Un tip inalt, aproximativ cat Harry, cu ochii si parul negri imi aparea in fata. Afisa o figura terifianta, fapt ce m-a facut sa imi las privirea in jos, jenata.

"Imi pare rau.." Am zis incet si am incercat sa trec de el, dar m-a oprit.

"E in regula." A zambit. "Sunt Jace." Spuse si isi intinse mana colorata de cateva tatuaje. Nu am stat sa le analizez si i-am cuprins mana cu a mea, miscandu-le incet.

"Erika."

"Tu esti fata din bratele lui Styles,nu?" Ma intreba, bagandu-si mainile in buzunarele blugilor negri.

"Fata de unde?" Am intrebat, nestiind la ce se refera.

"Cea pe care a adus-o Styles aseara in brate?"

Harry m-a carat aseara pana in camera?

"Oh...Uhm, da... cred..."

A ras inainte de a continua conversatia.

"Pun pariu ca ti-e foame. Ce zici? O tura pana-n bucatarie?" Imi propune, iar eu aprob cu o miscare a capului.

Am mers de-alungul coridorului umar la umar cu el. Pare un tip de treaba, dar avand in vedere circumstantele in care ma aflu, nu pot avea incredere absolut in nimeni. Un singur lucru spus gresit si fac cunostinta cu pragul mortii. Orice e posibil de la tipii astia.

Dupa ce am coborat scarile, Jace ne-a condus pana la bucatarie, care, apropo, e imensa. Era mai mare decat 3 camere vechi de-ale mele la un loc!

Camera mea...vechea mea casa si familia care crede ca zac moarta intr-un cimitir. Ma intreb oare ce fac? Au trecut peste asa-zisa mea moarte sau inca imi bocesc numele? Mi-e asa dor de ei...

"Erika!" Jase isi flutura mana prin fata mea, strigandu-mi numele. Mi-am scuturat rapid capul si am zambit rusinoasa.

"Imi pare rau..."

"La ce te gandeai?" Ma intreba si scoase din frigider o tava cu fructe si prajituri, combinatia perfecta! Le-a asezat pe masa, in fata mea, iar el s-a pus de cealalta parte a mesei.

"Habar n-am, doar...cateva amintiri," Am zis si am luat un fursec asortat cu o capsuna.

"Aha.." Ofta si se puse si apuca un mar. Atunci, camera a fost invaluita in liniste, doar sunetul prajiturilor rontaite auzindu-se. Cateva minute mai tarziu, Liam si-a facut aparitia in bucatarie. Cand l-am vazut, mi-am dus imediat privirea in jos; nu de rusine, dar habar nu aveam ce sa ii spun dupa ce s-a intamplat in masina. L-am vazut incruntandu-se cand l-a observat pe Jace la stanga mea, dar s-a rezumat doar la a ofta, a lua niste batoane dintr-un dulap,parasind camera.