Capitolul 2

11.3K 331 10
                                    

La Motociclista


Şoseaua se întinde aidoma unui curs de apă, sclipind datorită luminilor stradale, iar eu merg cu brațele încordate pe coarnele din piele ale motorului albastru.

Privesc încruntată căci banda devine pustie, urmăresc linia albă continuă ce se întrerupe din când în când, iar aerul de vară flutură frenetic părul strâns în coadă.

Împreună cu motorul mă simt vie.

Roțile se învârt la maximum pe asfaltul uscat şi cu mici denivelări, în timp ce pieptul se apropie instinctiv de umflătura rotundă din tablă a rezevorului când acul kilometrajului se ridică repede.

                                                                   Mult prea repede.

 Inima sare cu rapiditate simțind bătaia în ecoul mic al rezervorului ce vibrează mecanic sub noi. Întotdeauna la viteză, armoniosul sunet puternic se rulează perfect pe ritmul bătăilor inimii, făcand un timp al lor la unison.

Intersecția dintre cartiere este din nou acaparată de maşini şi doi polițişti care ghidează bulevardul spre parc.

Cu palma fixată pe şold şi cealaltă pe mânerul din piele, merg la relantiu analizând chipurile nefamiliare din zonă până se întrepătrunde un păr creț al unui şaten înalt ce gesticula în aer.

Trag motorul lângă bordură şi scot cheia micuță.
Cataramele de la cască le leg şi aşez casca prinsă de ele în cornul motorului după ce scot cricul.
Se pare că Daniel, şatenul, duce o luptă lungă de lămurire cu celălalt baiat cu păr ridicat în sus.

Gândul că din nou vor apărea girofarele poliției atunci când adrenalina îmi pulseaza prin fiecare colț sensibil, şi totul va dispărea precum un praf magic îmi naşte un gol în stomac.

Aprob ce spune Daniel după ce descalec motorul cu grijă, strângând cheia în palmă. Cu ochii spre el ridic sprâncenele pentru întrebarea mea nerostită.

-Bine, te aşteptam.

Analizez fiecare chip în parte de după motocicletele parcate una lângă cealaltă, total absentă de la monologul celui de lângă mine.

Tumultul interior se amplifică cu fiecare nor de praf ridicat, căci maşinile care se îndreaptă spre partea cealaltă trec cu nonşalanță păsare.
Neliniştea se strânge în stomac şi cade greu, neliniştindu-mă.

- O să te las cu el, oricum.
Vorbeşte în timp ce expiră tutunului.

- Crezi că o să ne ținem unul după celălalt? Pufăi neîncrezătoare.

Ştiu că Matt este rebelul dintre noi, iar el nu suportă să fie lângă mine, dădăcindu-mă de cei care sunt aici cu un grad ridicat de alcoolemie.

- Măcar el o să stea cu tine, sună-l pentru orice nevoie, strigă şi se depărtează dincolo de maşinile negre parcate şi de restul băieților de pe lângă ele.

Ridic telefonul de lângă mine şi rulez absentă şuvițele rebele între degete.
Aud glasul lui Matthew de la departare şi îl aştept pipăind pietricelele mici de jos. Îmi place să le lovesc de roțile tari ale motorului.

Atmosfera mai apăsătoare străbate orice celulă din corpul meu, măngâindu-mi creştetul precum o ființă vie. Motocicletele apar aşezate fiecare dupa locul cuvenit când stau dreaptă în picioare. Amestecul de sunete se revarsă între noi, când fiecare posesor îşi încalecă motorul şi se duce la linia albă.

La Motociclista -În curs de editareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum