Scrisoare din întuneric

Scrisoare către cel care m-a rănit

    Voiam să îţi spun că te-am iertat. Te-am iertat pentru toate acele momente de indiferenţă în care m-ai făcut să îmi dau seama că merit mai mult. Te-am iertat pentru toată iubirea pe care n-ai putut să mi-o oferi căci astfel am realizat că lângă tine nu voi putea cunoaşte fericirea niciodată. Te-am iertat că mi-ai luat sufletul şi după ce nu ţi-a mai fost de folos, după ce n-au mai rămas decât rămăşiţe, praf şi bulbere de sentimente din el, mi l-ai aruncat înapoi în piept fără să îţi pese de el, fără să îţi pese că ai făcut ce-ai vrut din el numai datorită faptului că te-a iubit enorm. Te-am iertat pentru acele lacrimi pe care le-am vărsat din cauza ta, dar şi pentru cele pe care nu mi le-ai şters de pe obraz. Am învăţat că nu trebuie să plâng pentru oricine. Nu oricine îmi merită lacrimile. Te-am iertat pentru acele nopţi în care dormeam singură în pat deşi tu erai lângă mine pentru că am început să urăsc acea singurătate şi am ales să o părăsesc... Şi pe ea, dar şi pe tine.Te-am iertat pentru clipele în care aş fi dat orice numai să-mi fii aproape cu o îmbăţişare şi alături cu un gând sau o vorbă bună, iar tu te-ai făcut pur şi simplu că plouă. Te-am iertat pentru toate motivele pe care mi le-ai dat ca să mă izgoneşti de lângă tine căci astfel am reuşit să mă apropi mai mult de mine însămi. Te-am iertat că nu m-ai iubit. Fiecare gest pe care l-ai făcut ca să mă îndepărtezi m-a făcut să relizez că merit mai mult şi că tu meriţi pe altcineva... La fel şi eu... Te-am iertat... Şi vreau să îţi mulţumesc. N-ai reuşit să-mi oferi fericire, dar indiferenţa ta m-a condus către fericirea de acum. M-a condus către cel care mă iubeşte. Poate vei găsi şi tu fericirea, dar cel mai important, poate vei şti să o şi oferi !