M-am saturat. M-am saturat de fiecare parte a vietii mele. Nu ii mai gasesc rostul . Nu inteleg de ce ma zbat zi de zi ca sa supravietuiesc. Unde va duce asta?Supravietuirea...Care e rostul ei daca nu stiu ca ma asteapta ceva mirific? Stiu ca intr-un final , voi pierde singura persoana de care imi pasa. Oamenii din jurul meu me intreaba zilnic: "Rosalie, esti okay?" si tot ce le raspund este:"Sunt bine, multumesc." De atatea ori am repetat acele cuvinte ca aproape si eu le cred. Ma innec in propria mea minciuna intr-un zambet fals care dispare de indata ce sunt solitara. El e singura persoana pentru care sper ca lucrurile se vor indrepta, ca oamenii vor utea pasii pe strada fara sa le tremure genunchii sau incheieturile neputincioase in fata demonilor care ne conduc. Mai degraba sper sa poata el supravietuii decat eu .Se vede in ochii lui ca vrea sa o faca cu atata vointa, in timp ce eu nici nu ma mai simt destul de puternica sa lupt. Sunt niste monstri, inconstienti cand simt mirosul sangelui .Intotdeauna m-am intrebat in schimba daca pot simti unele lucruri, daca au sentimente, daca gandesc...dar din comportamentul lor as zica ca sunt mult prea reci ca sa isi determine emotiile. Setea de sange si de viata e de asemenea o emotie...oare sunt capabili sa dezvolte mai mult de atata?As vrea sa le cunosc mentalitatea, sa vad daca pot trece mai departe de momentele monstruase care se arata la suprafata.
Traiesc alaturi de niste oameni pe care deabia ii cunosc, cu siguranta fiecare dintre ei are ganduri ascunse, lumi in care evadeaza cand le e frica sau groaza de realitatea infricosatoare.
Ma indrept spre un copil pe care il vad zilnic aproape de noi, dar niciodata nu e cu o persoana anume. Mereu e in multime, dar in acelasi timp singur. E asezat pe pamantul rigid, iar ochii lui sunt la fel de inecati in durere ca de obicei .Ma asez langa el ,iar acesta isi ridica asupra mea ochii imensi, albastri, intersectati de zecile de vene rosii care nu ii permiteau sa isi mentina culoarea natuarala. Avea aceasi privire indurerata pe care o am eu...zi de zi. Acesta nu zice nimic, iar eu nu stiu cum sa ma comport cu el pentru ca pe zi ce trece uit ce inseamna comunicarea sau afectiunea.Privirea lui ma facea sa imi pun multe intrebari. Era plina de pierdere. M-am apropiat de el si mi-am asezat bratele in jurul lui , imbratisandu-l . Acesta isi lasa respiratia puternica sa cada pe umarul meu. Simteam ca acel suspin a venit de undeva ,departe.
Nu am apucat sa spun nimic pentru ca ,brusc, am auzit un tipat asurzitor venind de afara. Simteam puterea acestuia, pamantul deasupra noastra se zguduia si era pregatit sa se prabuseasca peste noi. Am prins baiatul de mana si am inceput sa alerg spre iesire. Nu stiam daca e bine ...Daca ramaneam inauntru riscam sa se prabuseasca peste noi, iar daca faceam contrariul...ei bine, nici nu vreau sa imi imaginez ce s-ar fi intamplat afara.
Vad lumina zilei ,care,treptat ma face sa imi pierd vederea pentru o perioada . Pupilele mele se dilata si vad in fata ochilor lucrul care imi era cel mai de pret zbatandu-se pentru viata. Un demon era deasupra lui, incercand sa il omoare. Inima mea a impietrit in secunda a doua, luand-o razna. Lacrimile mi-au inundat obraji intr-o secunda,iar picioarele mele au ramas fata putere . I-am strigat cat de tare am putut numele, dar plamanii mei s-au inecat din cauza impactului. Am inceput sa alerg spre ei, chiar daca eram sigura daca fac asta imi risc propria viata. Dar nu puteam sa il vad murind in fata ochilor. El insemna totul pentru mine, era singura persoana pe care o mai aveam. In acel moment am realizat ca il iubesc. Nu eram pregtita sa infrunt realitatea fara el. Imi dadea putere.
Am alergat spre ei. Acesta era pe cale sa isi infinga coltii ascutiti in gatul lui Justin, dar auzindu-mi strigatul s-a oprit pentru o secunda si s-a intors spre mine. Din parul lui buclat curgea apa...respira puternic. Nu stiam ca ei pot face asa ceva, nu stiam ca pot repira, ca au nevoie de aer sa "traiasca" . Ochii lui rosi, insangerati si-au oprit privirea asupra mea. In momentul in care m-a vazut coltii lui au disparut, iar rosul aprins din ochii lui s-a transformat intr-un verde smaraldiu. S-a uitat in ochii mei mirat pret de cateva secunde, dupa care i-a dat drumu si a disparut. Am continuat sa alerg spre Justin , dupa care l-am imbratisat strans si lacrimile mele au cedat presiunii, cazand una dupa una pe umarul lui. Eram fericita in acel moment, lucru pe care nu l-am simtit demult...
