Intervenție specială

CAPITOLUL 5

După câteva zile

Razele soarelui îi spulbera incet visul lui Ivy, forţând-o să se trezească. Nu era adepta dimineţilor însorite, prefera mai mult ploaia. Adora dimineţile ploioase şi picăturile care se scurgeau uşor pe geam. Pentru Ivy ploaia reprezenta liniste, şi chiar avea nevoie de aşa ceva.

In ultima vreme nu îşi putea lua gândul de la Denzel. La naiba, bărbatul acela reuşise să-şi facă loc in toată mintea ei. Oriunde mergea sau orice făcea gândul o ducea mereu la el. Se aştepta să-i dea un semn, mai ales că-i "furase" numărul de telefon.

Cu gândul asta Ivy se ridica din pat şi porni către baie. Apa caldă o facea să se linişteasca, inşă tot nu putea să nu se gândească la el.

" Ah, de ce mă gândesc tot timpul la el ? Ce are el mai special faţă de alţii?"Gândi ea.

Aceasta ieşise din baie îndreptându-se catre dulap, când îşi văzuse telefonul aprins. Se repezise către el, sperând din tot sufletul să fie un semn de la Denzel. Din fericire pentru ea, chiar el îi dăduse un mesaj:

Na-i să afli azi totul despre mine. În seara asta la restaurant vei afla câteva lucruri. De asemenea, voi afla si eu câteva lucruri despre tine. O să vin să te iau la 8:30.

Ai grijă de tine! Denzel

-Wow, ce bărbat direct! Spuse aceasta zâmbind.

Din acel moment, Ivy incepuse să se ingrijoreze de cum o să se îmbrace. Luase aproape toate rochiile la probat, insă nu găsise niciuna pe placul ei.

Obosită de la câte rochii probase, Ivy se aruncă in pat. Somnul o cuprinsese uşor, când deodată Amanda intră furtunos pe uşă, aproape scoţând-o din balamale.

-Neaţaaa! Striga aceasta.

Ivy sări speriată din pat, lovindu-se de veioză, de dulap, ajungând intr-un final pe podea. Amanda pufni intr-un râs nebun.

-Amanda Darwin, de câte ori ţi-am spus să nu mai intri ca un uragan in casa mea? Ţipă Ivy, masându-şi genunchiul stâng.

-Ar fi trebuit să te vezi! Spuse aceasta leşinată de râs. Am crezut că o să dărâmi camera.

-Ha ha ha, foarte amuzant! Hai, ajută-mă să mă ridic!

-Ce s-a intâmplat cu camera ta? Intrebă Amanda, uitându-se la teancul de rochii de pe pat. A venit cumva poliţia modei?

-Nu! Spuse aceasta supărată. Amanda, diseară o să ies cu Denzel la o întâlnire şi chiar nu ştiu cum să mă îmbrac.

-Denzel? Intrebă aceasta, strâmbându-se. Cine e ăla?

-Păi, e poliţistul care m-a salvat în acea seară de Noah.

-Tu glumeşti? Spune-mi cate ceva despre el!

-Nu prea am ce să-ţi povestesc. In seara asta a spus că o să ne cunoaştem mai bine.

-Cum arată? E frumos? Intrebă aceasta, aproape sufocând-o pe Ivy.

-E destul de frumos! Spuse cu zâmbet in colţul gurii. Hai, vino să mă ajuţi să găsesc ceva pentru diseara!

-Păi, uite, probeaz-o pe asta albastră cu dantelă.

După 5 minute de aşteptare, Ivy ieşise cu o faţă tristă. Ştia că nici rochia aceea nu era potrivită.

-Deci? Intrebă Ivy emoţionată.

-Iţi stă ca dracu! Dă-o jos! Ţipă Amanda.

-De ce m-ai pus să o îmbrac?

-Nu te mai plânge şi probează în continuare!