Intervenție specială

CAPITOLUL 2

-Hei, nu leșina! Trezește-te! Bărbatul o zgâlțai, însă, Ivy nu dădea vreun semn ca s-ar putea trezi.

Auzind că îi este frică de spitale, acesta hotărâ să o ducă la el acasă.

***

Ajunsi acolo, bărbatul o pusese cu grijă pe patul din camera lui. Se comportă cu ea precum un bibelou deoarece era atat de mică și finuță pe langa el. Se ridică și o privi pret de cateva momente. Femeia din faa lui era o zeită. Era uimit de faptul ca deși era mică, era foarte dotată.

Ochii îi coborâ pe materialul rochiei care era complet sfâșiat. Nici nu voia sa-și imagineze prin ce chinuri ar fi trecut dacă nu ar fi salvat-o la timp. Atunci, bărbatul se duse catre dulapul cu haine de unde scoase de acolo un tricou vișiniu, apoi, cu grijă începu să o dezbrace de rochie. Bărbatul observă că breteaua dreaptă a sutienului era ruptă, asa că decide să o scape si de acel obiect vestimentar, însă rămasese uimit când a vazut acea frumoasă pereche de sani, erau atât de superbi. Nu a putut rezista tentatiei si ia apucat unul dintre sâni strângâdu-l usor. Cu toate că avea palma mare, acesta nu-i încăpea in ea. Era atat de cald, atat de liniștitor încât nu ar mai fi vrut să-și i-a mâna de pe el. In momentul acela îi veni în minte tot felul de gânduri păcătoase. Se gândea cum ar fi fost dacă acea femeie ar fi fost a lui.

-Oh iubito, chiar imi doresc să te fac a mea! Constientul său il trezi din reverie: Te comporti ca un adolescent plin de hormoni. Parcă n-ai mai avut femei. Controlează-te, inainte să te trezesti cu palmă de zile mari.

Bărbatul îi luă mâna de pe sân dar nu inainte de a-l săruta.

Dupa ce o imbrăca, acesta îsi trase un scaun lânga capul ei. Voia să fie cât mai aproape de ea.

Ivy incepu să-și revină. Deschise ochii pe jumătate si începu să analizeze locul unde se află. Pereții erau pictați in nuante de alb, rosu si negru, o combinație relaxantă si modernă. Podeaua scotea în evidentă covorul de culoare rosie, iar perdeaua de un alb imaculat si draperiile rosii veneau în completarea camerei. De o parte si de alta a patului se aflau două dulapuri de culoare neagră, foarte elegante. In fața ei se aflau un televizor LCD și o măsută albă pe care se afla o vază cu flori rosii. Totul era atât de elegant.

Ivy își indreptă privirea către bărbatul din dreapta ei. Era acel bărbat care o salvase din ghearele acelui nenorocit. Părul ciufulit, combinat cu ochii de un verde smarald superb si barba nerasă de o zi, îi dădeau un aer extrem de masculin. Purta un tricou albastru inchis, strâmt pe corp ceea ce îi scotea în evidență abdomenul bine lucrat, brațele care erau la fel de sculptate si puternice, însă, Ivy observă că jos nu purta decât o pereche de boxeri ceea ce îl facea si mai sexi in fața ei.

Intr-un final bărbatul rupe tăcerea:

-Hei, cum te simti? Intrebă acesta.

-Cât de cât mai bine, doar că mă doare fața de la cate palme am primit! răspunse ea cu vocea încă slăbită.

Bărbatul o privea cu milă. Nu-și putea da seama cum putea cineva sa lovească ceva atât de frumos ca ea.

-Apropo, cum te numești? Intrebă aceasta.

-Denzel! Denzel Maddox!

Ce nume de barbat adevarat! Gândi, Ivy.

-Tu cum te numești? Intrebă acesta.

-Ivy Hope!

Denzel nu-și luase nicio secundă privirea de la ea. Ar fi vrut să-i sărute acele buze care îl ademeneau inca din parcare.