Capitolul 6 - Cele mai bune prietene?

401 31 0
                                    

M-am trezit pe la... 10:30. Eram intradevar obosita aseara, asa ca am dormit bustean panaa tarziu.

Am coborat somnoroasa scarile si am auzit o lovitura din "sufragerie" .

M-am dus sa vad ce se intampla si....

Ceea ce vasuzem a fost devastator. Atata dispretuire.. rautate, atata inselatorie si egoism..

Voiam sa mor. Voiam sa uit ceea ce vasuzem, voiam sa uit tot ceea ce se intamplase. Ochii mei se inrosisera.. lacrimile parca doreau sa evadeze..

Lizzie tocmai il sarutase pe..Ryan.. pe iubitul meu.. pe singurul om in care am putut avea incredere.. pe.. tot ceea ce aveam..

Lizzie se uita la mine cu o privire plina de dispret.. care parca imi spunea Nu poti sa faci nimic, e al meu acum.

Ea zambea.. iar el.. nu stiu..

Imediat aparuse si Derek..

S-a uitat mai intai la mine.. vazandu-ma ca plang, ca stau cu ochii incruntati, cu pumnii inclestati pe langa corp.. cu fata rosie de nervi si de suparare.. apoi s-a uitat la ei..

Ramasese cu gura cascata pentru cateva secunde. Apoi a strigat nebun de nervi dupa ei.

Parca nu se mai termina. Parca era super glue pe buzele lor.. nu se mai dezlipeau de nici un fel..

Durerea ma strapungea puternic..

Nu am mai vrut sa suport ceea ce se intampla. Am alergat plangand.. si smiorcaindu-ma pe scari in sus, m-am dus in camera mea, pe balcon, inchizand usa, apoi m-am pus pe jos, intr-un colt ca sa nu ma gaseasca nimeni.

Tot ce aveam pe mine era un maiou sport, si niste pantaloni scurti de pijama. Eram desculta.

Desi balconul era plin de zapada, iar afara ningea necontenit, nu-mi pasa. Voiam sa plang singura.. sa stau fara nimeni. Fara nicio prezenta falsa pe langa mine.

Nu avea nimeni sa ma gaseasca acolo.

~Perspectiva Ryan~

Ce tocmai s-a intamplat????!!!!!!!

-Ti-a placut, Ryan? ma intreaba Lizzie razand si parca fliirtand cu mine.

Mi-am pus mana la frunte uitandu-ma in jos incercand sa realizez ce tocmai s-a intamplat.

Mi-am ridicat capul uitandu-ma la ea, apoi am zis cu cea mai mare rautate pe care am avut-o in mine:

-In secunda asta, iti faci bagajele si pleci din casa mea cat mai rapid posibil.

S-a uitat la mine cu gura cascata.

Nu voiam sa fiu rau cu ea, dar eu o am pe Alice. Din moment ce ea facuse asta doar pentru ca stia ca Alice o sa vina, doar ca sa o faca geloasa atunci nu mai avea ce cauta in casa mea.

-Ryan.. eu..

-Trebuie sa mai repet odata? Misca-te si fa-ti bagajele ! Si pana la urma, de ce ai venit? Sa-mi strici mie viata ?! Cara-te din fata mea !

Am fost foarte rau. Ceva ce nu obisnuiesc sa fiu. Dar a trebuit.

Lizzie plecase cu capul in jos de rusine si... plangand.

Jackpot.. am reusit sa fac 2 fete sa planga in aceeasi zi. Minunat....

Am urcat la etaj si m-am dus in camera lui Alice.

Nu era nimeni acolo, nu era nici in pat acoperita de patura, nici pe canapea plangand, nici in baie..

-Alice..

~Perspectiva Alice~

Am facut liniste imediat ce am auzit cum ma striga..

Nu eram suparata.. pe el.. doar daca ia placut.. sau.. nu stiu..

Dar gelozia e atat de dureroasa..

Voiam sa stau singura o vreme.. fie ca aveam sa mor inghetata..

~Perspectiva Lizzie~

Am fugit in bucatarie plangand.

M-am asezat pe scaun si parca zambeam.

Zambeam pentru ca.. Ryan nu m-a mai facut de mult sa plang...nu imi era dor.. dar.. amintirile pe care le-am avut cu el.. in casa asta..

Acum e ea. Alice. O fatuca plina de figuri, copila.. De ce ea si nu eu? Ce are ea si eu nu am?

Imediat a intrat si Derek pe usa, suparat.

-Esti bine Derek?

-Bine? Bine?!! Dar te-ai intrebat daca Ryan e bine? Sau Alice ??!!!! Toti dispretuim asta la tine ! Egoismul !

-Dar..

-Niciun dar ! Ce a fost in capul tau?!

Ce a fost in capul meu? Asta ma intreb si eu..

-Nu stiu.. doar ca.. ma doare sa vad ca Ryan a uitat asa de repede de mine.. si ca acum e nebun dupa Alice.. nu sunt geloasa.. doar ca.. ma deranjeaza faptul ca acum sunteti ca o familie. Inainte eram eu. Acum e ea. Intelegi? Asta ma doare pe mine.. Faptul ca m-ati inlocuit atat de rapid.

Fara sa imi dau seama, Ryan a intrat in bucatarie spunand:

-Atunci de ce nu incerci sa te integrezi in familia noastra? De ce trebuie sa fi doar tu? Sau doar Alice? De ce nu amandoua? Chiar trebuie sa o faci atat de geloasa? Isi va pierde increderea in mine.. tu cum te-ai simti daca .. ai fi fost in pielea ei?

Am ramas cu totii in tacere.

Are dreptate.. nu m-am gandit niciodata la varianta asta.. Ar fi cazul sa-mi cer scuze..

-Ryan... imi pare rau !

-Nu mie trebuie sa imi ceri scuze.Ci lui Alice.

-Ai dreptate.. Unde e?

-Nu stiu.. de asta am venit aici. Am cautat-o peste tot.

-Ma duc sa o caut eu. Doar eu, singura, spun vazand ca voia sa vina cu mine. O sa-mi cer scuze in speranta ca ma va ierta.

Am urcat scarile si m-am dus in camera.. ei.

Nu era acolo. Si eu obisnuiam sa fug in camera asta si sa plang ascunzandu-ma de Ryan.

De asta stiam si exact unde se ascunde.

Obisnuiam sa ma ascund acolo pe timp de vara.. Dar iarna e cam greu de crezut ca esti acolo.

Am deschis usa la balcon si am vazut-o stand cu genunchii la piept.

-Alice.. esti bine?

Nu vorbea. Ochii ei erau inchisi. Iar apoi mi-am dat seama ca parca un pic de turturi dadeau sa iasa.

M-am apropiat ingrijorata de ea, iar cand am pus mana pe ea era gheata. Mai rece ca gheata chiar.

Am luat-o de mana, si-a deschis ochii, apoi am dus-o in camera punand orice era cald pe ea.

-Asteapta aici. i-am spus.

Am coborat rapid, i-am facut o ciocolata calda, apoi am urcat iar rapid la ea.

Dardaia extrem de puternic.

Si-a luat cana cu ciocolata calda, si a inceput sa bea incet din ea.

Era albastra la fata cand am luat-o de pe balcon. Dar acum incepea incet sa se inroseasca la fata, ceea ce era un semn bun.

Am imbratisat-o cu toata caldura pe care as fi putut sa i-o dau apoi i-am zis:

-Imi pare extrem de rau ca am incercat sa te fac geloasa tot timpul asta.. iti jur ca o sa plec din casa asta.. si n-o sa-ti mai fac probleme..

Uitandu-se la mine ciudat a zis:

-N-nu trebuie sa pleci din casa...Esti o f-fata de treaba. Doar.. inceteaza cu e-egoismul si hai sa fim cele mai bune prietene.

Iubirea unui Demon VOL. IIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum