Iubirea unui Demon VOL. II

Capitolul 8 - Despartirea

As vrea sa va rog sa ma iertati ca nu am mai postat de ceva vreme, dar am fost ocupata sa formez un "cotor" la o alta carte.. "Kill and Love" se numeste, daca sunteti interesati...

Ok, citire placuta ! ^^

~Perspectiva Alice~

Bun.. deci.. el e .. Paul?

-Stai putin.. Ala nu a fost doar un vis ?

-Nu. zice el chicotind.

-Pai si atunci ...

S-a asezat la masa incantat, langa Lizzie, apoi a zis:

-Ti-am aparut in vis. Spunandu-ti ca il poti regasi pe Ryan. Si iata-l. Mai vrei si altceva ?

-Dar...

-Niciun dar. Ryan. Am ajutat-o... Acum vreau sa-mi faceti o favoare.

Ryan era tacut, asa ca am intrebat eu:

-Ce favoare ?

-Vreau sa ma lasati sa locuiesc cu voi..

Am tacut.. insa Paul isi facea schimb de priviri cu Ryan..

Iar atunci, Ryan a spus:

-Bine.

Am ramas mirata..

A fost un moment de liniste.. Pana cand am hotarat sa plecam acasa.

Paul si-a aruncat sortul si a venit cu noi.

Ajungand acasa, Derek era la intrare..nu stiu ce facea.

Cand l-a vazut pe Paul a ramas masca scapand pe jos ceea ce avea in mana..

I-am facut semn sa taca, apoi ne-am continuat toti drumul pana in bucatarie.

Lizzie , spre surprinderea mea se uita destul de insistent la Paul.

-De ce vrei neaparat sa locuiesti cu noi? intreb eu.

-Sunt un demon. Iar.. ceea ce o sa auziti nu o sa va placa. spune Paul facand o pauza muscandu-si buza. Un tip numit Zeiss are chef de bataie. continua el.

-Poftim? intreaba Ryan.

-Zeiss a aflat de Alice. De unde, nu stiu.

Ryan a facut ochii mari apoi a intrebat:

-Cine este acest Zeiss?

-Este un... vampir. Iar acest vampir o vrea pe Alice.

-Ia stai. spune Ryan. De unde stii tu toate astea?

-Este o poveste lunga. Nu asta conteaza acum, stati calmi, sunt de partea voastra, de asta v-am si avertizat. In orice caz, Zeiss poate veni aici oricand. Poate sa fie azi, maine, peste o saptamana, chiar o luna.. Asa ca trebuie sa faci cumva sa o protejezi pe Alice. Si asta rapid.

Ryan mi-a facut semn sa o iau pe Lizzie si sa iesim.

Zis si facut, am luat-o de mana si am iesit din bucatarie destul de curioase.

Pe drum spre camera mea am intrebat-o pe Lizzie :

-Crezi ca e de rau?

-Asa cred..

Imi era teama. Deabia scapasem de drame si tot felul.
Credeam ca pot avea si eu o viata normala (vorba vine) si ca pot trai normal (vorba vine, din nou).
Dar nuu..

Am ajuns in camera mea si am inceput sa vorbesc cu Lizzie despre diverse.

-Asa deci, ai fost cu Ryan, nu? intreb eu curioasa.

-Da, dar numai pentru ca a vrut sa ma apere. Bine.. eu chiar l-am iubit si fie vorba intre noi, inca o fac. Dar se pare ca pentru el nu a fost aceeasi chestie. Nu ai de ce sa te superi sau ceva, nu mai am nicio treaba cu el. Dar m-a durut si inca ma doare.

-Asta inseamna ca si cu mine face la fel ? Ca sta cu mine doar ca sa ma apere apoi o sa ma lase balta?

-Nu. Chiar vad ca el te iubeste. Si nu glumesc.

-Esti sigura?

-Da mai.

Nici nu am apucat sa terminam conversatia, ca Ryan a venit si a spus tare si dur :

-Haide. Plecam.

-Ce ?

-Plecam. Hai , fa-ti bagajele.

-Unde sa plecam?

-Te duc acasa. Hai.

-Poftim?!

-Fa-ti bagajele !!! striga el nervos.

-Ryan , cred ca e vremea sa ne calmam. spune Lizzie hotarata.

Ryan a plecat trantind usa, nevrand sa mai auda ceva.

Lizzie m-a luat in brate si a spus :

-Stai calma, sigur are un motiv bun pentru asta.. Mereu are..

-Lizzie.. vin-o cu mine.. Te rog. spun eu incepand sa plang.

Lizzie a dat din cap aprobator si m-a ajutat sa ma pregatesc.

Ryan mereu stia cand am plans, cand plang sau cand voi plange.

Asa ca sunt curioasa daca va zice ceva, sau iar ma lasa balta.
Pentru ca jur ca daca face asta.. din nou, o sa ma sinucid.

Sau in cel mai rau caz, n-o sa-l mai iert niciodata.

Am coborat scarile timid si l-am vazut ca statea acolo, cu tipul ala Paul, amandoi cu mainile in san vorbind.

Am prins-o pe Lizzie de mana aratandu-i lui Ryan ca o iau si pe ea.

-Lizzie, unde mergi?

-Plec cu Alice.

-Ba nu, nu pleci nicaieri.

-Ryan, nu mai fi asa de imatur si incapatanat si lasa-ma sa merg cu ea !

-Bine !

Ce enervant..

Am urcat intr-o masina destul de draguta si am pornit la drum..

***

Am ajuns insfarsit la mine acasa.

Intrand frumos in apartament, mama aproape facea un atac de panica.

Am linistit-o si i-am explicat de Ryan inca o data si da..

Ryan si Paul i-au explicat mamei ce se intampla si bineinteles ca eu nu am avut voie sa aud.

Am urcat la etaj, in camera mea veche, de mult pierduta si.. am inceput sa plang.

Ryan a venit urmatoarea secunda si a spus :

-O sa o las pe Lizzie cu tine pentru o vreme. Am vorbit deja cu maica-ta si a spus ca e ok.

-Auzi dar tu chiar faci misto de mine?! intreb eu nervoasa dand cu pumnii in el si intr-un final luandu-l in brate plangand. De ce imi faci asta? Iarrr?!

-Incerc sa te protejez. Nu o sa stai aici mult timp. Eu si Paul ne vom ocupa de acest Zeiss apoi totul va fi gata si ne vom revedea.

-Si asta in cat timp?

-Vreo, 4-5 luni...

-Hai ma. spun bagandu-ma cu capul la pieptul lui.

-Stai linistita printeso.. Totul va fi bine. Ca intotdeauna, da?

-Da..

-Bun. Mai pot sa stau cateva ore. Asa ca.. ne luam ramas bun asa cum vreau eu ?

-Adica ?

A zambit si s-a aruncat peste mine in pat, sarutandu-ma pe gat.

***

Cand a venit vremea sa plece, cred ca m-am rugat de el juma' de ora plangand sa nu plece. Insa.. l-am lasat sa isi faca treaba..

Mi-am luat ramas bun si de la Paul pe care oricum deabia il cunosteam.. si.. asta a fost..

Viata mea mizerabila a inceput din nou..