Iubirea unui Demon VOL. II

Capitolul 9 - Falsa răpire

~P. Lizzie~

-Alice.. Dormi?..

-Nu, doar ti se pare Lizzie. Logic ca dormeam ! spune ea frecandu-si ochii de somn.

-Pot sa te intreb ceva?

-Intreaba-ma.

-De ce te-ai taiat?

Intrebarea mea o facuse sa ramana nemiscata, parca neinsufletita.

***

Era 3 dimineata cred. Nu puteam sa dorm de niciun fel. O lasasem pe Alice sa doarma, iar eu m-am dus in bucatarie sa beau un pahar de apa.

Mama ei era acolo, in pijamale, plangand in hohote.
Nu stiam ce sa fac..

-Sunteti bine, dna?

Ridicandu-si capul , cu fata uda de lacrimi, rosie de suparare a spus :

-Nu. Nu sunt bine, scumpa Lizzie.

-Vreti sa o chem pe Alice? Poate va ajuta ea.. zic eu nevinovata.

-Nu ! Nu vreau ca Alice sa stie de asta. Trebuie sa pastrezi totul secret.

-Dar macar imi puteti spune ce s-a intamplat?

-M-am saturat sa traiesc. Asta s-a intamplat. De ceva timp.. un om ciudat ma urmareste. Dimineata cand ma duc la servici, omul acela este acolo. Ma urmareste pana la servici si pana acasa, iar dimineata urmatoare este tot acolo, facand acelasi lucru, zi de zi..

Am facut ochii mari de uimire..

Se pare ca e o entitate. Dar a cui? Al unui demon? Al unui inger? Vampir..?

Vampir..

Poate ca Zeiss stie ca ea este mama lui Alice. Poate ca a trimis o entitate pentru a o seca de puteri pe mama ei. Trebuie sa fac ceva.. Insa nu stiu ce. Ryan nu e aici ca sa imi spuna daca fac ce trebuie.

-Probabil e doar imaginatia dumneavoastra. Va treziti asa de devreme in fiecare zi?

-Da..

-Atunci va recomand sa dormiti mai mult. O sa se rezolve totul. spun eu neconvingatoare.

Trebuia sa spun ceva ca sa o linistesc pe saraca femeie. Oricum, urma sa ucid acea entitate.

Eu si mama lui Alice am mers la culcare. Dar nu chiar..

Dupa ce m-am pus in pat dramatic si am vazut ca Alice doarme adanc, m-am ridicat si am fugit spre usa de la intrare.

M-am incaltat, mi-am pus o geaca pe mine si am iesit pe usa.

Entitatea era acolo. Semana foarte bine cu un om.

Insa nu era. Era doar o entitate.

M-am uitat in ochii entitatii, vrand sa il ard doar cu privirea, insa a disparut fara nici o urma.

Am alergat pana mai incolo, pana cand ceva..sau cineva m-a facut sa lesin luandu-ma pe sus si fugind cu mine. Tot ce imi amintesc e ca silueta nu era de loc una cunoscuta.

****

M-am trezit intr-o ..temnita. Una nu foarte spatioasa, murdara si urat mirositoare.

Aveam mainile si picioarele legate cu lanturi. Lanturile pareau a fi din otelul iadului .. insa era imposibil. Otelul iadului are culoare rosiatica si arde ca focul. Aceste lanturi erau aproape cristaline, reci ca gheata.

-Buna draguta..

Vocea inspaimantatoare mi-a atras atentia.

-Cine esti? intreb eu zbatandu-ma ca sa ies din lanturi.

-Numele meu este .. Zeiss. Ai auzit de mine, nu-i asa? Micuta Alice?

Am inteles. A creat entitatea aceea stiind ca Alice se va ingrijora pentru mama ei, ca apoi sa o captureze pe Alice. El crede ca eu sunt Alice. Hm..

-Da. Am auzit de tine. Si nu vei scapa atat de usor.

-Hm.. Am auzit de tine ca esti o micuta fata cu par saten si ochi verzi.. ori sursele mele s-au inselat ori tu te dai drept altcineva.

-Sursele tale proaste draga. Eu sunt Alice. In carne si oase. Si vei plati ca m-ai incuiat aici, in lanturi.

-Cam dura, nu crezi?

-Nu.

-Tu vei plati. Hm.. ce spui sa nu te omor.. Dar sa fi sluga mea. Pentru totdeauna.

-S-o crezi tu !

Nu stiam ce fac. Dar voiam doar sa il enervez. Poate ca asa as fi tras de timp.. si s-ar fi intamplat ceva.

-Mirosi a demon. Am dubii.. poate am capturat pe altcineva. Un demon fara sens.. Unde e Alice?!

-Nu stiu despre ce vorbesti.

-Nu ma face sa urlu si mai tare la tine !

-Vezi ca o sa te doara in gat.

S-a enervat aruncand cu scaunele peste tot, apoi infigandu-se in gratiile temnitei mele a spus :

-Nici tu, nici Alice nu ve-ti scapa fara sange varsat.

Am tacut lasandu-l sa plece.

Vazand ca s-a dus in alta parte, am rupt lanturile bune de nimic si am prajit gratiile temnitei fugind foarte usor de acolo.

Am iesit prin spate. Acolo, fiind o masina.

Am urcat in ea rugandu-ma sa fie cheile in ea. Si bingo, erau acolo.

Am pornit fara nicio treaba direct spre Seattle.

****

Ajungand pe plaja, langa casa lui Ryan, sperand sa fie acolo la 5 dimineata, am intrat fortat plina de zapada, in pijamale, plangand de frica..

-Ryaaaaan !!!

Urletele mele erau profunde. Derek deja iesise din camera lui, pregatit sa-mi dea cu ceva in cap..

Apoi privirea mea fiind incetosata am cazut la pamant..

Ryan coborase de la etaj si vazandu-ma ca sunt acolo, la intrare, in genunchi, a sarit la mine ajutandu-ma.

Eram ametita. M-a dus in bucatarie dandu-mi o cafea.

-Deci, ce s-a intamplat? ma intreaba el panicat.

-Zeiss. A vrut sa o captureze pe Alice si a dat gres luandu-ma pe mine.. Acum ne cauta pe amandoua. Si vrea sa ne vada chinuite.

Linistea s-a lasat, panica devenind mai aspra ..

-Derek. Trebuie sa ii facem transferul lui Alice.

-Voi chiar aveti de gand sa..?

-Da. O vom face pe Alice un.. demon.