Imbratisand intunericul din noi

Prolog

Viata de liceu...pentru unii inseamna relatii ,popularitate si distractie insa pentru altii doar calvar.Eu fac parte din a doua categorie pentru mine liceul e cimitirul vietii mele.Liceul nu a fost insa mereu asa.La inceput pana sa fiu observata totul era linistit ,chiar placut dar totul pana intr-o zi ,nu am sa o uit niciodata.

Totul a fost ok pana am intrat pe poarta liceul .I-am vazut ...stateau toti in jurul noii masini a celui care imi place sa-l numesc "problema".William Christopher McCallister,cel mai popular baiat din scoala,persoana care ma dezgusta cel mai tare din intrag liceul .

Inaintam carte usa liceului cand fara sa imi dau seama ceva ma izbeste sau mai bine zis cineva.Imi scap cartile care ii cad direct in cap.Atunci vad ce -am facut ,i-am turnat cartile direct in cap lui Ashton Hale,omg ce-am facut ...gata viata mea e compromisa.Acesta imi arunca o privire furioasa in timp ce se ridica.Grozav vin si restul baietilor spre noi si nu par prea fericiti.

-Tu ,mica tocilara,nu te-au invatat ai tai sa te uiti pe unde mergi ?spune Ashton.

-M-au invatat multe lucruri ,insa pe asta nu mau invatat.spun privindu-l cu sarba in timp ce el se incordeaza iar ceilalti incep sa rada.

-Pai poate ar fi trebuit sa te invete ,te-ar fi scutitde palma ce urmeaza sa o primesti pentru ca mi-ai turnat cartile in cap...

-Daca as fi eu ce-a care s-a lovit de tine pentru ca nu m-am uitat pe unde merg ,poate mi-ar fi pasat de amenintarile tale...spun parca venindu-mi sa il scuip

-Mai nou lui Ashton ii place sa intre in tocilare ,prietene dar cand ti-ai schimbat gusturile?intreba will plin de sarcasm moment in care toti rad inafara de mine si Ashton care ne ucideam din priviri/

-Si-ar dori ea ...spune Ashton
Acela a fost momentul in care nervii mei nu au mai putut suporta si i-am trantit o palma de fata lasandu-i o frumisica de urma.Palma meu l-a surprins dar si-a revenit repede dorind si el sa ma loveasca.Palma s-a se indrepta spre fata mea ,insa i-am prins-o facandu-i pe toti baietii sa impietreasca.

-Dupa cum am spus daca iti vedeai de drumul tau si chiar te uitai pe unde mergi acum palma mea nu ar mai fi fost imprimata pe fata ta.am spus luandu-mi cartile in brate si dand sa plec.

-Ti-am zis cumva sa pleci ?tipa Ashton care se indrepta furios spre mine.

-Ti-am zis cumva sa vii dupa mine?

-Tu ai cam mult tupeu dar lasa ca se rezolva ...spunand asta ridica pumnul spre a-mi lasa si el o urma pe fata insa nu m avut timp sa reactionez ca cineva din spatele meu ii prinde pumnul tinundu-l strans.Imi intorc putin privirea si vad ca era verisorul mei James.

-Ti-a permis cineva sa atingi fie si un centimetru din pielea ,ei?spue James ,pe un ton nervos speriindu-ma si pe mine si pe Ashton .In acel moment Will cu restul baietilor se indreptau catre noi.Nu-mi place sa repet asa ca ai face bine sa raspunzi daca nu vrei sa it mai las o amprenta pe moaca aia de cretin...

Ashton facuu un pas inapoi insa Will facu unul inainte desfacand stransoarea pumnului lui James de pe mana lui Ashton.

-Tu chiar o aperi pe asta ?spue Will plin de dispret in voce iar eu simt cum lacrimile vor sa ma inunde.

-Cum i-ai spus ?Asta?Iti ofer cinci secunde sa fugi ,daca te gasesc esti mort .

-Calmeazati-va cu totii nu credeti ca complicati un pic lucrurile?Totul aici e defapt o mica neintelegere.se baga repede singur in seama Adam incercand sa le salveze pielea prietenilor sai.

-O ...neintelegere?James se intoarce catre mine parca incercand sa afle de la mine daca trebuie sa ii lase sa plece,eu insa coborand privirea in pamant,a continuat el.De data asta va las sa plecati fara plagi si hemoragii dar daca o atingeti sau o jigniti in vreun fel voi deveni cel mai negru cosmar al vostru.S-a inteles baieti?intreaba James rastindu-se la acestia.Ei au dat din cap si pleaca lasandu-ma singura cu James.

-Multumesc...murmur eu cu jumate de gura.

-Stii cat noroc ai avut ,eu nu o sa fiu mereu prin preajma ,te rog ,Arlene,tine problemele la distanta.

-Nici macar nu le-am provocat eu,ele au intrat in mine...spun regasindu-mi curajul.

-Bine gata nu te supara ,hai mergi la ore ne vedem in week-end ,plec la facultate.spune si ma imbratiseaza usor lasamdu-mi un pupic pe frunte.Dau sa plec insa ma prinde de inceietura somptindu-mi:

-Ai grija...

-Si tu...

Spunand asta am intrat in liceu indreptandu-ma spre clasa.

-Domnisoara Montganstain?Nu credeti ca ati intarziat sau abia acum ati hotarat sa ne onorati cu prezenta?spune profa

-As dori sa va prezint sincerele mele scuze ,doamna insa aceasta intarziere nu a fost programata ,a aparut o problema de natura familiala de care a trebuit sa ma ocup...spun incercand sa imi gasesc un loc,norocul mei Daisy imi face semn sa ma asez langa eu

-Ma surprindeti placut ,domisoara cu manierele dumneavoastra datorita lor sunteti iertata astazi ,sper sa nu se mai intample.

-Va multumesc pentru intelegere...

Asta sunt eu Arlene Morganstain,o simpla fata de 15 ani sau cel putin atat aveam cand s-a petrecut totul .Din acea zi baietii au continuat sa ma hartuiasca lovindu-ma de dulapuri si jignindu-ma cum stiau ei mai bine,insa am reusit sa ma obisnuiesc cu asta ,trebuia sa o fac .De atunci au trecut doi ani ,sunt intr-a unsprazecea ,totul pare normal nu o simpla viata de tocilara...insa totul are sa se schimbe.