Imbratisand intunericul din noi

Capitol fără titlu 22

Din acea zi ,pe care sincer as prefera sa mi-o sterg din memorie,stau in camera si-mi plang de mila.De mancat sau baut nu-mi aduc aminte cand am facut-o utima oara.In schimd dorm,mai tot timpul chiar .Dorm si visez la momentele bune si la cele rele. Dorm si cand ma trezesc imi pun intrebari:Ar fi trebuit sa fi făcut alte alegeri?M-ar fi scutit ele de o inima franta?Macar a meritat ?. Nu  prea am reusit sa gasesc raspunsul la aceste intrebari .Prietenii mei veneau constant sa ma verifice si la fel si parintii,insa nu prea vorbeam cu ei .Mai mereu cand le aud pasii ma prefac ca dorm spre a fi lasata in pace in mica mea lume.Am vrut sa merg a curse sau sa cer misiuni ,insa nu imi puteam convinge corpul si inima sa coopereze ,amandoua inca asteptand dupa El,dupa cel care m-a facut sa ajung pe culmile iubirii dar pe cat de repede m-a dus acolo sus m-a si coborat.Inca sunt in soc si nu realizez foarte multe dar cert e ca nu imi place starea in care sunt.Agentia organizeaza in seara asta un bal si bineinteles  am fost si eu invitata insa ziua in care pasesc din nou in lume nu e acum.M-am gandit si am zis ca luni o sa merg la scoala.Imi e dor sa fiu fata rea care ii pune pe toti la punct,imi e dor sa tabacesc funduri,sa particip la curse,sa merg in misiuni,pana si de prietenii mei mi-e dor .Mai pe scurt mi-e dor de senzatia andrenalinei.

Parinti mei au plecat si fix cand eram gata sa merg la mine in camera spre a incerca sa dorm ,soneria de la usa a inceput sa sune ca nebuna si nu cred ca persoana din spatele ei o va lasa sa respire pana ce nu ii deschid.Ma cobor sfios spre usa,intrebandu-ma cine ar putea fi si sunt total surprinsa cand un buchet imens ma intampina imediat ce deschis usa.Timid ,curierul isi arata fata si dupa ce semnez se indreapta usor spre masina sa.Inchid usa ,avand grija sa o incui,nu mai vreau si alti vizitatori si prin alti vizitatori ma refer la o persoana anume.Odata vazut biletelul banuiala imi este confirmata si cu greu reusesc sa imi duc torsul inapoi in camera ,dupa ce sting luminile din casa.Patrund in bârlogul care imi cunoaste fiecare secret si cred ca de la dor simt parfumul acela specific pe care acum m-as minti doar pe mine daca nu as recunoaste ca inca il ador.Cred e doar in capul meu,sau buchetul a fost special parfumat sau poate curierul foloseste acelasi parfum .Inevitabilul se intampla si chipul sau imi apare pe retina si nu pot decat sa scap un oftat si o lacrima .Tresar cand aud un oftat in coltul opus al camerei si il vad cum corpul ii este ghidat  de o forta nestiuta spre mine.Ca doua piese de puzzle ne unim perfect intr-o imbratisare care ma face sa retraiesc fiecare sentiment cu care am luat contact de cand il cunosc pe baiatul asta.Stiu ca si el plange odata cu mine pentru ca ii simt lacrimile cum imi uda fruntea si el stie ca plang pentru ca lacrimile mele ii uda camasa insa nu ne oprim ci doar intensificam imbratisoarea odata cu lacrimile.

Dupa minute bune de stat asa ma despart de el si doar ne privim ,nestiind parca ce sa ne spunem .Il vad cum incearca sa deschida gura spre a spune ceva dar gura mea i-o ia inainte si il ataca.Orgoliul si inima incep sa spuna lucruri pe care daca as fi fost mai lucida nu le-as fi spus.

-Stiu ca asta a fost doar parte din umilinta mea.Stiu ca asta a fost doar un alt joc.Mi-ai facut liceul un calvar.De ce sa nu termini in forta.Corect?Nu nega.Stiu ca si la facultate vom fi tot colegi de aceea vreu sa te rog sa ma umilesti cat poti de tare pentru ca imi voi lua revansa  cand vom intra la facultate.