Imbratisand intunericul din noi

Capitolul 21

Nu ma intelege nimeni!...Toti ma invinovatesc si nu ma lasa sa le explic cum sta situatia.Nici macar parintii mei care ma invinovatesc pentru starea ingerasului meu.Si eu ma invinovatesc.De o saptamana sta inchisa in camera,nu vrea sa vorbeasca,manance sau sa bea ceva.Baietii trec zilnic pe la ea si spre fericirea mea ma tin la curent cu starea ei chiar daca sunt dezamagiti de lasitatea mea.Si eu sunt de aceeasi parere .Nu pot sa fac nimic.Orice fac imi revine chipul ei inlacrimat in minte si asat ma face sa cred ca orice as spune nu o va face sa maierte pentru o greseala pe care nu am comis-o.Stau si zac in ascunzisul camerei mele,ma feresc de tot ce inseamna civilizatie.Ma gandesc ca daca chiar si camera asta imi aduce aminte de ea atunci fiecare coltisor al lumii acestea o sa mi-o aduca aminte si mai rau de ea,de ea si buzele ei moi si dulci,de manulete ei micute in jurul gatului meu,de glasul suav care imi striga numele,de ochii in care  ii vedeam stralucirea specifica ei,de ea toata.Asezat in pat simt caldura asternuturilor si ma tot foiesc deoarece imi aduce aminte de noaptea in care i-am devenit primul .Daca incerc sa dorm am cosmaruri cu momentul in care am pierdut-o .In concluzoe pana si faptul ca respir ma face sa ma gandesc la ea.Am incercat sa gasesc un mod de a o vedea dar cum este mereu supravegheata nu o sa am nici o sansa.Ce e mai rau e ca nu stiu daca am curajul sa dau ochii cu ea.Imi este frica sa imi confirme ca am pierdut-o .

De jos se aud zgomotele semn ca seara se apropie si baietii au venit in vizita.Sincer sa fiu nu am prea tinut socoteala orelor insa cum ei si-au facut un obicei din a veni pe inserat sa ma verifice ma fac sa inteleg ca acum e seara.Fara a isi face simtita prezenta acestia intra si se arunca in pat langa mine cu speranta sa ma faca sa reactionez in vreun fel ,dar spre dezamagirea nici azi nu am cum sa reactionez cand eu sunt prins in fanteziile mele cu micul meu inger.

-Ce faci batrane?intreaba Calum

-Ihm...

Asta e tot ce spun si ei fac un schimb de priviri.

-Gata Will gluma e gluma dar asta dureaza de prea mult timp.Ori faci ceva ori treci peste odata mai rau faci daca stai asa.Ce vrei sa faci ?Sa stai asa toata viata?

-Eu o iubesc pe fata asta dar nu am curajul de a o infrunta deci o sa stau asa daca este necesar o viata intreaga sau pot sa o termin pe asta si sa ma reincarnez pentru ca stiu ca suntem suflete pereche si o sa fim impreuna si in viata viitoare si in toate celellalte.

-Pai daca tu o iubesti si ea u te mai iubeste ce faci?se baga si Ashton in discutie

-Asta nu este o posibilitate.Ea este si va fi mereu ingerasul meu.

-Pai atunci cred ca te pot ajuta eu cu ceva.

-Stii cum pot ajunge la ea?

-Se organizeaza un bal de caritate la agentie si invitatia nu poate fi refuzata.Cand o sa fim siguri ca doamna ta e singura iti dam semn dar nu o da in bara.E unica sansa.

-Nu o sa o pierd fii sigur.O sa imi recastig ingerasul.

-Prea bine .Odihneste-te in noaptea asta pentru ca maine seara ai de lucru cu doamna ta.

-Multumesc mult baietica nu m-ati abandonat si voi.

-Niciodata.Frati la bine si la greu .imi spun cei doi in cor dupa care ma lasa prada iar demonilor mei interiori.

Imi tarasc torsul pana la dus si odata ce il termin ma trantesc in pat cu gandul ca maine o sa o am iar in brate,lucru care ajuta considerabil oferindu-mi un somn cat de cat reusit.

In dimineata urmatoare imi fac o revizie prin haine imi aleg tinuta pentru diseara si dau un telefon la floraria de la care ii mai iau flori mamei .Dau comanda de un buchet imens de gerbera cu lavanda ceva ce stiu ca ii place si cer un bilet cu mesajul"mereu vei fi micul meu ingeras".Dupa aceasta realizare zambesc ca un tampit pana ce un ciocanit ma intrerupe.Mama intra si imi prezinta micul dejun din care acum nu beau decat sucul de portocale pentru ca inca nu am chef de mancare.Aceasta imi spune de balul decaritateodata ce vede sa sunt putin mai bine dispus .Imi prezinta detaliile cum ar fi faptul ca incepe la 21:30 ,ca toti prietenii mei vin si inclusiv parintii lor,insa pe mine nu ma obliga sa vin.Imi spune ca ma iubeste si ca abia asteapta sa vada cum imi repar greseala .Ii intorc gestul si o las sa plece sa se pregateasca si ea cat si eu sufleteste,eu.

Seara vine,ai mei pleca si pe la 21:20 baietii ma anunta ca printesa mea e singura acasa.Ma imbrac cu camasa ,pantaloniisi pantofii pregatiti,imi iau cureau si ceasul preferat ,alaturi de o cravata asortata si doua pufuri de parfum.Masina mea parcheaza in fata fix cand baiatul cu florile ajunge.Vad cum dupa multe insistente din partea lui ,lumina se aprinde in camera ei si atunci ies din masina.Cat timp ea isi ia cadoul bine meritat eu ma catar la ea in camera si o astept sa urce.Nu pot exprima in cifre exacte multitudinea de emotii ce ma incearca.Abia astept sa o vad ,sa ii vorbesc ,sa o fac sa ma ierte si sa termin toata seara cu un sarut lung pentru am innebunit in lipsa gustarii mele din fiecare zi,buzele ei sezuale.Vad xum usor usor  becurile casei se sting si o aud tarandu-si pasii spre camera ei.Cand deschide ochii vad ca e inca cu atentia intreaga pe buchet.Ii vad lacrimile din ochi la vederea biletului,ii vad schimbarea intreaba din punct de vedere corporal dar o simt si pe cea sufleteasca.Prin buzele perfecte scapa un oftat lung si ochii sai cristalini care sunt acum inchisi varsa lacrimi.Imi scapa si mie un oftat moment in care tresare si ma vede in semintunericul din camera ei.Stam si ne privim minute sau poate ore cert e ca amandoi incepem sa varsam lacrimi amare dar nu avem curaj sa spunem sau facem altceva.

La un moment dat incepe sa planga in hohote si scapa buchetul din maini .Atunci parca vrajit de ea corpul meu reactioneaza ca un metal la magnet si se pune in miscare.Ma duc hotarat la ea desi stiu ca e putin speriata.Fara un preaviz o iau in brate strans si incepem sa plangem amandoi .Doamne cat de bine se potriveste in bratele mele,doamne cat mi-a lipsit .

-Tu ai fost,esti si vei fi singura femeie din viata mea ,ingeras !spun inca cu ea in bratele mele