Sânge

Prolog;

Prolog

„You claim it's not in the cards

Fate is pulling you miles away"

- Anne-Marie & James Arthur, „Rewrite The Stars"

• ° • ° • ° • ° • °

19 septembrie - acum un an

„Un tânăr de 22 de ani a fost ucis în împrejurări dramatice..."

„Martorii povestesc pas cu pas cum s-a petrecut crima în..."

„Mark Smith era un tânăr de 22 de ani, care avea toată viață înainte... În noapte de marți spre miercuri, a vrut să stea..."

• ° • ° • ° • ° • °

prezent

Trecuse aproape un an de la nefericitul incident, iar în campus încă se discuta din când în când despre nenorocita aia de tragedie, deși vinovatul fusese deja băgat la închisoare.

Andrew Anthony, noul iubit al prietenei mele, era mai mic cu un an decât noi și, totodată, unul dintre proaspeții boboci ai acestei universități.

Mă cunoștea de o lună, iar în timpul unui prânz dintr-o zi de toamnă, s-a hotărât să mă întrebe și el:

- Tu și Smith ați avut un curs împreună anul trecut, nu-i așa?

Am ridicat din sprâncene, iar privirea mi-a fugit automat către Diana, amica mea care stătea tolănita în brațele lui, peste masă de mine.

- Da, am răspuns sec, ridicând din umeri.

Lui Andrew i-au sclipit ochii de parcă i se confirmase vreo informație.

- Cum era tipul?

Mi-am coborât sandvisul de la gură cu un oftat și-am făcut semn din cap spre Diana în timp ce vorbeam:

- Știi că și ea a avut un curs cu el.

Nu era o întrebare, ci o afirmație, deoarece în ciuda faptului că aveau numai câteva săptămâni de când se cuplaseră, cei doi cunoșteau aproape fiecare detaliu din viața lor privată.

- Am auzit versiunea ei deja.

- Da? am întrebat în încercarea de a trage de timp.

Diana mi-a zâmbit și s-a uitat la Andrew.

- Vezi că vrea să schimbe subiectul, i-a murmurat în ureche îndeajuns de tare încât să o pot auzi și eu.

Am căscat ochii.

- Hei!

Andrew a râs, atingând ușor fruntea prietenei mele cu buzele sale.

- Uite, am reînceput o clipă mai târziu, dar am luat o pauză din vorbire ca să mușc din sandviș și să mestesc, nu înțeleg de ce mă mai întrebi. Pe bune acum. Diana știe deja tot ce am văzut eu. Crezi că ea nu mi-a pus aceleași întrebări...?

- Ai văzut crima?

M-am holbat la el.

Era al dracului de direct.

După care m-am încruntat, lăsând sandvișul pe masă și trecându-mi o mână prin păr.

- Nu. Am avut norocul să...

- L-ai cunoscut pe criminal? m-am trezit întreruptă pentru a două oară consecutiv.

- Toată lumea îl...

Andrew a dat să deschidă gura ca să îmi pună o altă întrebare, dar m-am ridicat repede în picioare și mi-am pus geanta pe umăr.

- Trebuie să merg până la bibliotecă.

Ajunsesem la concluzia că tipului ăsta îi plăcea pur și simplu să mă enerveze.

Am ieșit pe culoarul pizzeriei, aruncând niște bani pe masă pentru consumația mea, și le-am întors spatele după ce le-am făcut cu mâna. Însă, spre stupoarea mea, cei doi mă dăduseră repede uitării pentru că nici cinci secunde mai târziu intrau în sesiunea lor de schimbare de salivă.

În ultima vreme apăruse o glumă prin campusul universității conform căreia orice student din Anul Întâi inevitabil avea să îi întrebe pe cei mari despre celebra crimă. Era și logic să se întâmple asta, spuneau unii. Nu puteai fi student boboc în adevăratul sens al cuvântului dacă nu te informai în privința incidentului de anul trecut.

Andrew mă găsise pe mine.