Mai presus de cuvinte

Capitolul 9

Las telefonul pe pat şi cobor jos. Îi aud pe mama şi tata vorbind ceva şi mă dau câțiva paşi înapoi ca să "trag cu urechea"

- Juilen!? Ce tot vorbeşti? Nu îi putem spune acum! Ne-ar urî!
- Eu cred că e timpul să afle adevărul. Nu merită să fie mințită în continuare, ea nu a făcut nimic!

- Ce adevăr ar trebui să aflu?
- ă..uite dragă..e o poveste lungă..pe care trebuie să ți-o spunem de mult..
- hai să ne aşezăm atunci.
- ascult.
- Tu..ai mai avut un frate..cu un an mai mare ca tine. Înainte să te naşti, a dispărut. Poliția l-a tot căutat..l-a găsit acum 3 ani..am vrut să îl adoptăm, pentru că nu mai e în custodia noastră, dar nu am avut actele necesare, dar acum le avem. Am vrut doar să ştim dacă eşti în regulă cu el..stând..aici.
După câtva timp în care am procesat informația, am zis:
- De ce nu aş fii? Doar e fratele meu. Într-un ...fel. Şi de ce crezi că v-aş urî?
- Că aducem o persoană străină în casă...
- sunt ok cu asta.
- E bine să ştim. Măine dimineață îl aducem acasă. E prima oară când îl vedem.
- Dar nu l-ați văzut?
- Am vorbit odată la telefon.
- A..ok.

Ding-Dong

-Asta e bells.
- Hei.

După ce i-am povestit tot despre "fratele pierdut" a zis:

- e drăguț?
- De unde să ştiu eu? Nu l-am văzut...dar...stai ce..te dai pe combinații mai nou?
- băă...întrebam şi eu.
- Mâine îl cunoaştem .se mută aici..vrei să vi şi tu?
- Da!

După ne-am uitat la un film şi Bella a plecat.
Când să sting televizorul aud o bocănitură şi îl văd pe Josh cum cade în fund şi pufnesc în râs .
- Serios? nu puteai să întrii şi tu pe uşă ca un om normal? Aproape mi-ai rupt geamul!

Vine mai aproape de mine şi mă ia de talie.
- Nup.
Şi mă sărută.
-Ce faci?
-Mă pregăteam să merg jos cu mizerea pe care a făcut-o Bella..tu? Apropo..de câtă vreme eşti aici??
- De la jumatatea filmului.
-Tu..tu vorbeşti serios??
-Da
-Eşti nebun rău.
-Sunt nebun după tine.
-Ce ai făcut atâta vreme acolo?
-M-am uitat la cât de frumoasă eşti.

Apoi vine mai aproape.
Începe să îmi ridice tricoul în sus. L-a dat jos. Se duce la închizătoarea sutienului meu. Nu cred! Se întâmplă!
Ce să fac? Să mă retrag? Să raspund? Agh! Conştiință idioată nu mai îmi pune întrebări stupide!
Aleg să îi răspund cu acelaş lucru.

-Dimineață-

Stăteam îmbrățişați la mine în pat şi ne uitam la tavan. După câteva minute o voce întrerupe liniştea din cameră.

-Arianaa! La masăăăă!!

Mă dau jos repede din pat şi caut hainele care acum erau pe jos. Mă îmbrac repede şi la fel face şi Josh după care iese pe fereastră.
- Să mă suni.
- Te iubesc.
- Şi eu.

Fug jos ....