The road to femininity

2

- DECI JOHN A PLECAT CU BINE? o întreabă Janey cu prudenţă pe Lucianna.

Erau amândouă în bucătărie, Janey cocea prăjituri, iar Lucianna era cufundată în calcule.

- Nu te-am auzit când ai venit aseară, insistă Janey când Lucianna termină de adunat coloana de cifre la care lucra.

- Am ajuns mai târziu decât aş fi crezut, încuviinţă Lucianna încetişor, fără să-şi ridice privirea. Nu voia să recunoască în faţa cumnatei sale că după plecarea lui John se simţise atât de deprimată încât, în loc să vină direct acasă, rătăcise fără ţintă prin aeroport. Sărutul pe care i-l dăduse John pe frunte fusese scurt, aproape frăţesc. În plus, el răspunsese rapid, nerăbdător, la primul apel care îi anunţa zborul.

- Poate că atunci când se va întoarce acasă, John îşi va da seama cât de mult i-ai lipsit, o consolă Janey.

Lucianna se simţi brusc copleşită. Ce sens avea să se prefacă faţă de ceilalţi când nici faţă de ea însăşi nu se mai putea preface? Scutură din cap cu tristeţe, refuzând să fie consolată.
Îl cunoscuse pe John cu şase luni în urmă, când maşina lui se stricase, lăsându-l izolat la câţiva kilometri de ferma unde crescuse Lucianna şi unde locuia acum împreună cu fratele ei, David, şi cu soţia acestuia, Janey.
Ea trecuse întâmplător cu maşina pe acolo şi, dându-şi seama de situaţie, oprise să-l ajute. Găsi rapid problema şi îl asigură că o va înlătura în scurt timp.
Învăţase de mică să repare motoare, la fermă. Acolo, dacă un echipament nu funcţiona, se pierdeau bani grei şi de aceea toţi membrii familiei Stewart ştiau să pună pe picioare un tractor stricat. Lucianna îi depăşise însă pe toţi, fiind în stare să găsească defecţiunile chiar înaintea fraţilor ei mai mari.
Acest talent s-a dovedit util în adolescenţă, când fratele ei Lewis a început să fie interesat de maşini. Lucianna le-a fost de un real folos lui Lewis şi prietenilor lui, ajutându-i să şi le repare.
Fiind cel mai tânăr membru al familiei şi având şi handicapul de a fi fată, Lucianna crescuse conştientă că trebuie să găsească o cale de a compensa faptul că nu era băiat.
Nefiind sigură ce vrea să facă după terminarea şcolii, a continuat să-şi vadă de treburile ei la fermă şi, treptat, a ajuns să se ocupe nu numai de întreţinerea utilajelor de la fermă, ci şi a maşinilor unora dintre prietenii fraţilor săi. Astfel că repararea maşinilor deveni în mod natural din hobby un mijloc de existenţă.
La început, ambiţia ei fu să lucreze numai cu modele de lux, dar toţi distribuitorii pe care îi abordase în ideea unei ucenicii îi râseseră în faţă numai la gândul unei femei-mecanic. Astfel, tatăl ei fu cel care îi sugeră, în cele din urmă, să folosească unul din spaţiile neutilizate de la fermă pentru a începe o afacere pe cont propriu.
John fusese la început şocat, iar apoi puţin ruşinat de felul în care Lucianna îşi câştiga existenţa, considerându-l "nefeminin".
După o primă întâlnire cu John urmă o alta, apoi începură să se vadă săptămânal. Fără însă declaraţiile de dragoste şi angajamentul pe termen lung la care ea sperase.

- Ce nu e în regulă cu mine, Janey? De ce nu-l pot face pe John să-şi dea seama cât de bine ne-ar fi împreună?

Lucianna stătea cu spatele la uşă şi, în timp ce ea vorbea, David şi Jake intrară în bucătărie, exact la timp ca să audă întrebare pusă cu voce scăzută.
Jake fu cel care rupse tăcerea penibilă ce se lăsase:
- Probabil pentru că el nu e un motor cu ardere, iar relaţiile dintre oameni necesită mai multă pricepere decât cea pe care ai putea s-o capeţi la un curs de mecanică.

Vocea familiară, tăioasă ca un brici, o făcu pe Lucianna să se întoarcă, cu obrajii roşii şi ochii verzi scânteind de mânie. Felul în care îşi pieptăna părul lung, ondulat natural, îi scotea în evidenţă pomeţii înalţi şi bărbia fermă. Spuse pe un ton tăios:
- Cine te-a întrebat pe tine? Aceasta e o conversaţie personală şi dacă aş fi vrut să ştiu părerea ta, deşi nu cred că mă va interesa vreodată, ţi-aş fi cerut-o.