The road to femininity

1

- ȘI LUCIANNA UNDE E? Încearcă cumva să readucă la viață vreun hârb de mașină?

Janey Stewart îi zâmbi celui mai bun prieten al soțului ei. Se aflau toți trei la masă, savurând cele preparate de Janey pentru cină.

- Nu, Jake. În seara asta nu, îi zise ea, dându-i astfel un răspuns la întrebarea despre cumnata ei, care era, în același timp, cel mai tânăr membru al familiei și unica fată.

Lucianna se născuse după ce mama sa adusese deja pe lume patru fii și crescuse fiind tratată de tatăl și de frații ei aproape ca un băiat. Aceasta și ca urmare a faptului că, în mod tragic, mama ei murise când Lucianna avea numai un an și jumătate, fiind răpusă de o formă rară și extrem de violentă de pneumonie virală.

- E în oraș, adaugă ea în continuare, observând sprânceana lui ridicată întrebător. Își ia la revedere de la John.

- Își ia la revedere... Așadar marea iubire a luat sfărșit?

- Nu tocmai. John o să lucreze în Canada trei luni. Bănuiesc că Lucianna speră că, înainte de a pleca, el va veni cu o propunere care să facă relația lor mai stabilă.

- Pe naiba, răspunse David, soțul lui Janey și fratele mai mare al Luciannei. El era cel care conducea acum ferma unde crescuseră Lucianna și ceilalți frați Stewart și unde ea locuia încă. Nu o să-și găsească niciodată un bărbat cât timp umblă îmbrăcată în pantalonii ăia vechi și lălâi.

- Nu e numai vina ei, David, îl întrerupse Janey cu blândețe. Tu și ceilalți n-ați prea încurajat-o să fie mai feminină! Și în plus, ai avut o contribuție importantă la a-i băga în sperieți pe pretendenți, adăugă ea încetișor.

- Dacă te referi la faptul că am dat de înțeles că Lucianna nu va împărți același pat cu un bărbat decât cu prețul unui inel de nuntă, ce e rău în asta?

- Nimic, încuviință Janey.

Apoi adăugă sec:

- Dar îmi aduc aminte că te-ai muncit din greu să mă convingi pe mine că ar trebui să ne mutăm împreună înainte de a ne căsători!

- Asta a fost altceva, îi răspunse David cu fermitate.

- Sper ca relația Luciannei cu John să meargă, continuă Janey îngrijorată. La urma urmei, are douăzeci și doi de ani acum, nu mai e o adolescentă.

- Nici o relație nu o să-i meargă cât timp se va comporta ca un băiețoi, spuse David pe un ton categoric. Poate reușești tu să-i dai o sugestie, Janey, să-i arăți calea cea bună.

- Am încercat, începu Janey ridicând ușor din umeri. Cred că are nevoie de cineva care să-i arate, nu să-i spună, cineva care să-i trezească încrederea în ea ca femeie.

Se opri și zâmbi cu subînțeles către cel mai bun prieten al soțului său.

- Cineva ca tine, Jake, îi spuse ea.

- Jake? zise David, izbucnind într-un hohot de râs. Jake nu s-ar uita niciodată la una ca Lucianna, după ce atâtea femei au alergat după el. Amintește-ți manechinul ăla italian cu care ieșeai, Jake, și tipa de la bancă din New York.

- Hm... Iar tu te-ai însurat cu mine, mulțumesc mult, îi aminti Janey soțului ei cu un ton ironic. Poate nu eşti persoana potrivită, Jake, dar are nevoie de ajutor de la cineva, altfel mi-e teamă că îl va pierde pe John şi o să sufere groaznic.

- Tipul ăsta chiar înseamnă aşa de mult pentru ea? se încruntă Jake, sprâncenele unindu-i-se deasupra ochilor de un albastru-cenuşiu deosebit de intens şi de limpede, care contrastau cu pielea lui măslinie moştenită de la bunica italiancă.

Înălțimea şi umerii lați le moştenise în schimb de la rudele din partea tatălui. Unchiul de la care primise ferma şi conacul aflate în apropiere de ferma familiei Stewart avusese o statură la fel de impresionantă.

- Mi-e teamă că da, îi răspunse Janey încetişor. Are nevoie de ajutor, Jake, adăugă ea. Chiar dacă ea e ultimul om care ar recunoaşte-o!

- Mai ales în fața mea, concluzionă Jake în locul ei.

- Mda, s-ar zice că ai un talent deosebit să o faci să se burzuluiască.

Când ceasul din hol bătu ora exactă, Janey încetă brusc să mai zâmbească, încruntâdu-se uşor.

- Avionul lui John pleacă peste o jumătate de oră şi după asta Lucianna se întoarce acasă.

- Şi o să vrea un umăr pe care să plângă? o întrebă Jake.

- Luce nu plânge niciodată, îi răspunse David. Nu e genul.

- Chiar trebuie să plec, spuse Jake zâmbindu-i de peste masă şi mulțumindu-i pentru cină. Aştept câteva faxuri.

- Încă o afacere de milioane de lire, îl întrerupse David zâmbind. Trebuie să ai grijă, Jake, altfel vei fi multimilionar la patruzeci de ani şi toate femeile dornice de căpătuială din zonă vor fi pe urmele tale...

- N-o să fiu niciodată multimilionar cât timp trebuie să finanțez moşia, îi spuse Jake cu sinceritate.

- Ce te-ai fi făcut dacă ai fi moştenit-o şi n-ai fi dispus de banii câştigați din vânzarea de acțiuni? îl întreabă David.

- Nu ştiu. Probabil că ar fi trebuit s-o vând. Să sperăm că într-o bună zi nu voi mai fi nevoit s-o finanțez. Pădurile pe care le-am plantat vor aduce ceva profit la maturitate pe lângă veniturile de la firmă şi subvențiile.

- Ar fi fost o ruşine să trebuiască s-o vinzi, îi spuse Janey. La urma urmelor, moşia e proprietatea familiei de aproape două sute de ani.

- Da, ştiu.

- E timpul să te gândeşti să asiguri următoarea generație Carlisle dacă intenționezi să o păstrezi în familie, îl tachină David. Nu întinereşti, să ştii. Anul ăsta împlineşti treizeci şi patru de ani?

- Treizeci şi doi, îi răspunse Jake sec. Sunt cu un an mai mare decât tine şi asta îmi aminteşte... N-a fost cumva ziua Luciannei săptămâna trecută?

- Ba da, încuviință Janey.
Apoi adăugă:
- Cred că spera să primească un inel de logodnă de la John înainte ca el să plece în Canada.

- Cum îi merg afacerile? o întrebă Jake, fără să-i dea nici un răspuns la comentariile despre speranțele spulberate ale Luciannei.

- Ei, îşi formează încet-încet o clientelă fidelă, îi răspunse Janey cu prudenţă. În special femei, care preferă să-și ducă maşina în service tot la o femeie...

- Are încă datorii mari la bancă, spuse David fără ocolişuri. Nici un bărbat normal nu îşi lasă maşina în service la o femeie. Am încercat să-i spunem asta, da'parcă ascultă? Nici vorbă. Locuieşte în continuare aici, nu a câştigat destul ca să-și poată închiria o locuinţă, aşa cum se gândise la început...

- Eşti foarte nedrept, David, îl critică Janey cu blândețe. Că tot veni vorba, Lucianna este în mare parte ceea ce tatăl tău şi voi ceilalți aţi făcut din ea. Biata fată, niciodată nu i s-a acordat vreo şansă să-și dezvăluie feminitatea!