Prolog

65 7 5
                                    

-Trebuie să facem ceva, Charley!a exclamat mama  privindu-l pe tata cu o disperare care ma şocat până şi pe mine, o fetiţă de 4 ani. Ne aflăm în sufrageria noastră, eu aşezată pe canapeaua mea preferată, o sofa neagră din piele şi privindu-i pe cei doi oamenii din faţa mea.

-Ce am mai putea face, iubito? mi-a aruncat o privire tristă înainte să îşi întoarcă atenţia spre mama. Puterile noastre ne ajută dar ne şi distrug în acelaşi timp ! Familia noastră va dispărea din cauza lor!

-Vreau doar o viaţă liniştită! a strigat mama furioasă. Mam săturat să mă tem în fiecare minut din zi că au să vină şi îmi vor omorâ copilul!

-Te înţeleg, draga mea! tata a cuprins-o într-o îmbrăţişare strânsă în timp ce ea mă privea cu părere de rău.
Ştiu ce trebuie făcut! ia şoptit îndelung ceva tatei la ureche, el a îngheţat în braţele mamei, a privit-o inexpresiv câteva minute bune după aceea ia dat drumul şi sa îndreptat spre primul perete pe care la întâlnit în cale, pumnul lui a atins suprafaţa tare iar totul sa transformat în bucăţi, un nor de praf alb ne-a învăluit câteva secunde ,după ce aerul sa limpezit l-am căutat pe tata cu privirea, stătea în genunchii printre cărămizi.

-La ce bun atâta putere?a şoptit el prinzând o bucată de cărămidă în mână şi aruncând -o cu putere în partea cealaltă a camerei.
Copilul meu este în pericol de moarte şi asta este numai vina noastră!a ridicat spre noi doi ochii verzi, doi ochii verzi plini de ură pură. Sunt de acord!mama a încuviințat tristă şi sa aşezat lângă mine pe canapea.

-Iubita mamei!a oftat ea iar eu mam târât până în braţele ei, ea ma îmbrăţişat strâns şi ma sărutat pe frunte. Va trebui să ne despărţim o vreme, păpuşa mea!văzând -mă că vreau să protestez mi-a atins uşor nasul, semnul nostru secret. Gândeşte -te la ea ca la o vacanţă!ia făcut semn tatei să vină lângă noi.

-Vă iubesc!ne-a spus el cuprinzându-ne pe amândouă într-o îmbrăţişare strânsă. Offff,fetele mele dragi!mi-a luat capul în palmele sale mari sărutându-mi ambi obraji. Aline, iubita mea, orice s-ar întâmpla, ne vom întoarce mereu la tine!
Nici măcar moartea nu ne va despărţi!  ÎŢI JUR!

Chiar dacă nu prea am înţeles eu mare lucru din ce mi-a spus totuşi am încuviințat, mi-am strâns amândoi parinti puternic în braţe neștiind că asta este ultima oară când îi mai văd.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Mar 16, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Lost Between Two WorldsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum