Capitolul 2. Ce e cu mine?

77 4 1
                                    

O nouă zi in casa nouă, o nouă zi plictisitoare. Ies din cameră in pielea goală si în pantaloni scurţi, umblam prin casă, de ici colo.  Eram singur, toată casa era a mea, pentru moment. Puteam să fac ce vreau...oh..stai.. nu am prieteni, deci tot ce pot sa fac e să ma uit la televizor sau să ascult muzică. Urmărind un film horror, aud 2 bătăi scurte in ușă, oare cine să fie? Ma îndrept spre uşa din faţă, o deschid şi... era o fată, avea o scrisoare in mână, eram uimit cum cineva a bătut la uşa noastră. Aceasta se înroşi la faţă zâmbind:

-Um...Bună?
-Hei! Mă gândeam, cum sunteţi noi in cartier, poate tu şi fratele tău vreţi să veniţi la petrecerea de ziua mea.
-In regulă, o să mă gândesc la asta. 
-Bine, te aştept. La revedere!

Era... frumoasă. Avea ochii albaştri si părul şaten. Vocea ei îmi mângâia urechile, iar chipul ei minse imprima in minte.
Toată ziua m-am gândit la ea si la acea petrecere, vroiam să o văd iar dar puteam să o fac doar dacă mă duceam la acea petrecere,şi totuşi ce as putea să fac eu acolo? Nu cunosc pe nimeni,şi nu cred că cineva ar vrea să stea cu un ciudat.
Părinţii mei cu Liu intrau pe uşă, iar eu eram in pielea goală.  Am plecat in camera mea şi am rămas acolo pret de 1 oră. Când am ieşit i-am dat vestea si fratelui meu Liu. Acesta, iniţial nu era de acord, dar într-un final a acceptat. 

Am ieşit cu el afară să vedem ce e prin cartier. Are o frumuseţe aparte, dar cand o sa fie curat, nu ca in camera mea ar fi fost mai curat dar ce vorbim noi aici.
Liu încerca să deschidă diverse subiecte de discuţie, se observa asta, si ii răspundeam la întrebări însă nu cum se aştepta el. La intoarcere spre casă dăm de 3 tipi, erau beţi. Liu mă trase de mână să îi ocolim dar eu am inaintat.

Unul dintre ei a venit, nu ştiam iniţial ce vrea, am lăsat capul in jos crezând că trece pe lângă mine şi mă ignoră...însă nu era aşa. Mă împinge şi cad pe spate, Liu văzând asta sare la tip dându-i un pumn, căzând si el la rândul lui.
Cei doi tipi sar pe el, m-am ridicat să il apăr, doar e fratele meu. In încercarea de a-mi apăra frate, din spate primesc o sticlă in cap, am căzut iar.  Liu era depăşit, nu putea să se apere. Aceştia il pun la pământ si il lovesc cu picioarele. Ameţit cum eram, i-am împins pe toţi şi mi-am ridicat fratele iar până acasă nu ne-am oprit.

Ajunşi acasă, Liu observă puţin sânge ce se scurgea pe gât.

-Jeff, ai capul spart, sau cel puţin aşa cred. Îţi curge sânge.
-E o tăietură, mă duc la baie să mă spăl şi tu întinde-te in pat, nu eşti bine.
-Sunt bine, mă doare puţin spatele dar sunt ok. Mulţumesc că m-ai salvat.  Îmi zâmbea el.
-Pentru puţin. Afişând un mic zâmbet, in colţul gurii.
La scurt timp avea să vină poliţia.

-Bună ziua!
-Bună ziua! Ce s-a întâmplat?
-Sunt lct. Stewart. Sunt aici in legătură cu un conflict din stradă petrecut in urmă cu 2 ore. Una dintre victime a dat declaraţie. Tot ce ştim este că unul din băieţii dumneavoastră sunt implicaţi.
-Ce victime? 
-Băieţii dumneavostră s-au bătut, doamnă. Din asta a rezultat un rănit.
Auzind asta, Liu se duce la uşă şi îşi asumă vina.
-Tinere, te rog să ne însoţeşti până la secţie.
In cele din urmă, o maşină de poliţie a venit inapoi spun să ii pregătească câteva haine lui Liu deoarece il duce la secţia de poliţie.

Se face seară, e timpul să plec la petrecere.  O să o văd iar pe...nu mi-a zis numele ei. Sunt sigur ca il voi afla in seara asta.

-Unde crezi că pleci? 
-La petrecere.
-Nu pleci nicăieri, după câte ai făcut...treci în camera ta! Acum!
-Dar..
-Nu vreau sa aud! Dute sus!
Aşteptând să verifice dacă sunt in cameră, imi pregătesc costumul.
Întârziasem jumătate de oră, am sărit pe geam si am plecat.

Ajuns la petrecere, o văd pe fata aceea ce a trecut dimineaţă pe la mine. E superbă!  Pentru un moment am rămas blocat cu privirea la ea.

-Bună!  Vocea ei imi răsună in minte ca un ecou, ce imi mângâia auzul .
-Bună. Ii răspund eu păstrându-mi calmul fără să schitez vreun anumit gest. O admiram din cap până in picioare, era ca un înger. Rochia roşie de seara ii scotea in evidenţă toate trăsăturile perfecte.
-S-a întâmplat ceva? Auzind această întrebare m-am trezit din visul meu adânc.
-Nu, scuze... doar că..eşti superbă.
Aceasta înroşi.
-Eu sunt Jeffrey Woods...Iar tu...?
-Melinda...Melinda Adams.

După câteva momente, aud un tip in spatele meu:

-Ratatule! Ce e cu tine aici?
M-am întors cu faţa la tip, iar apoi mi-am dat seama că e cel ce mi-a dat cu sticla in cap.
-Nu eşti doar prost, eşti şi chior.
El se enerva si îi chema pe ceilalţi doi.
-Nu am terminat ce am inceput azi.
Tipul se aruncă la mine, dar din fericire m-am ferit, iar cei doi au inceput să ma fugărească.
Fug la etaj si intru în băie, unde după uşa era o bară metalică, ies şi imi apare unul dintre ei in cale. Fără să mă mai gandesc la ce fac l-am lovit in cap. I-am spart capul, iar in scurt timp se formase o baltă de sânge. Ajung in faţă scărilor, al doilea tip imi dă un pumn in faţă, mă dezechilibrez si cad pe scări.
Nu puteam să mă mai mişc. Simt cum cineva mă stropeşte cu ceva lichid, probabil apă,iar ultimul lucru pe care l-am simţit sau văzut, a fost foc şi foarte mare căldură pe tot corpul.

Mă trezesc după ceva timp in spital. Eram in bandaje si părinţii lângă mine.
Nu îmi simţeam picioarele mâinile sau faţa. Eram şi amorţit...si ars.

După 2 săptămâni plec acasă dar, parţial bandajat. Trebuia să il mai ţin ceva timp. Ajung acasă il găsesc pe fratele meu pe canapea, când m-a văzut m-a luat uşor in braţe iar apoi m-am dus să mă culc. Visam ultimele momente din acea bătaie, după aceea intuneric.
Mă trezesc a doua zi, nu aveam răbdare şi mi-am dat bandajele jos, imi ating faţa şi nu aveam nimic,era netedă. Fericit că nu mai am nimic,iau o oglindă să văd dacă am ceva afectat la faţă.

Mă priveam in oglindă şi am împietrit. Aveam faţa albă, părul inchis la culoare, si aveam ochii negri. Am spart oglinda şi nu m-am mai uitat niciodată in vreo oglindă.

După ce mi-am văzut chipul, am avut coșmaruri,si nu puteam să dorm.
Simţeam că innebunesc incetul cu incetul din cauza lipsei de somn.
Gânduri ciudate îmi apăreau in minte.

Intr-o seară, trezit din coşmar, trec prin bucătărie şi iau un cuţit la întâmplare. 
Mă duc în baie, şi mă privesc în oglindă.
-Faţa asta albă, ciudată şi posomorâtă...tristă, ar putea avea un zâmbet... larg.  Râdeam ca un psihopat, tăind unul dintre obraji.  Sângele se scurgea pe gât. Apoi şi celălalt.  Arătam mai bine, dar un detaliu lipsea.
Ochii.. negrii şi non-expresivi, mici... incepeam să îmi tai pleopele, iar la scurt timp intrase mama in baie, speriată de sunetele pe care le scoatem.
M-am intors cu faţa la ea, iar aceasta a început să plângă la vederea chipului meu.
Cu cuţitul în mâna, m-am indreptat sprea ea. Tot ce i-am spus a fost  "Go to sleep" , iar apoi am omorât-o.
La fel am făcut şi cu tatăl meu.
Am fost in camera mea...ma rog, si a lui Liu, pentru că in ultimul timp împărţeam camera cu el. Încercând să sar pe geam, acesta se trezeşte: 

-Jeff, ce incerci să faci? Am intrat inapoi in cameră şi m-am dus la el.
-Go to sleep. Şi l-am ucis si pe el.

Acum sunt plecat pe drumuri căutându-mi victimele.

Jeff The Killer- Inceput Si SfarsitUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum