Jeff The Killer- Inceput Si Sfarsit

Capitolul 3. Prima intalnire

Plecat pentru totdeauna pe drumuri, mă gândesc că pentru început nu ar strica câteva victime. Mi-am ales cu grijă prada, nu îmi place să imi dea bătăi de cap.
Era un cuplu pe o bancă in fundul parcului central, perfect retras. M-am dus in spatele lor şi i-am pus mâna pe cap băiatului.

-Frumoasă seara asta, nu? Spunându-le cu o calmitate profundă in glas.
-Ce? Aceştia se speriau şi sări amândoi de pe bancă.
-Nu îmi place să repet.
-Ce vrei ciudatule? 
-Eu? Să vă omor. Le spuneam tot la fel de calm.
-Pleacă până nu iese urât.
Auzind asta m-am uitat la el, m-am ridicat in picioare şi cu o singură mişcare, mi-am înfipt cuţitul in abdomenul lui.
Iubita sa începea să ţipe şi a fugit.
Pe el l-am făcut după chipul şi asemănarea mea, iar pe fată am prins-o şi am omorât-o uşor, strigătul ei de durere îmi mângâia auzul.

Erau primele victime, dar pentru început mă descurcasem bine.
Se face zi, e timpul să mă ascund undeva. Mă duc în mijlocul celei mai apropiate păduri. Era întunecată şi înceţoşată. Mă uit mai atent in negura pădurii si văd un lungan de 2-3 metrii, noua mea victimă, cam mare ce-i drept.
Mă apropii de el şi cu fiecare pas mă simt tot mai rău. Sunt ameţit şi imi e greaţă, ce pot să  am?  Mai fac 2 paşi şi cad pe aşternutul de frunze.
Mă trezesc într-o casă veche, pe o canapea. Mă uit pe geam şi observ că sunt copaci peste tot,spre mine venea lunganul ăla.

-Puştiule,te-ai trezit. Credeam că eşti mort pentru un moment.
-Mda.. cine eşti?
-Cum ? Nu mă cunoşti? 
-Nu, nu ai prea multe trăsături.
-Eu sunt SlenderMan,iar asta e casa mea.
-Nu pot să  cred...tu eşti renumitul SlenderMan?
-Păi cine poate să fie mai înalt ca mine?  Şi tu eşti..?
-Jeffrey... Jeff... Jeff The Killer. Spuneam  eu bâlbâindu-mă.
-Pe numele real Jeffrey Woods, te-am văzut cum ai măcelărit cuplu ăla,părinţii si fratele,dar Liu a supravieţuit, a fost luat aseară de ambulanţă de acasă.
-De unde ştii?  Şi de ce m-ai intrebat? Iar fratele meu trăieşte?
-Puştiule,nu ştii multe despre mine. Eu ii ştiu pe toţi, sunt peste tot...orice se întâmplă eu aflu primul, sau sunt implicat in ceea ce se întâmplă.
-Impresionant. Povesteşte-mi despre tine.
-Nu sunt multe de spus.
Cândva eram un soldat, mai exact in Germania si aveam 2 copii,din nefericire i-am pierdut in războiul dintre Germania şi Austria. Erau singurul meu sprijin, pentru ei aveam motiv să trăiesc. Am inceput să răpesc copii şi să ii ucid.
După mult timp au aflat  că eram eu după ce am fost văzut de câţiva oameni. Am fost prins şi am fost pus să arăt locul unde erau copii. Era o groapă de 5 metrii, iar în ea si eu am fost îngropat. După scurt timp, am reuşit să scap de sub greutatea pământului, dar continuându-mi activitatea.
-Şi tentaculele cum le-ai dobândit? Întreb eu ca un copil timid ce îşi asculta tatal in timp ce beam ceaiul.
-Nici acum nu îmi dau seama cum,dar in timp uşor m-am transformat in ceea ce sunt.

Mă uitam la el şi nu puteam desprinde trăsături de pe aşa zisa faţă a lui. Avea braţele până la genunchi şi un limbaj bogat.

-Tu poţi să imi spui câte ceva despre tine?
-Păi nu ştii totul?  Spuneam eu cu timidate in voce, îmi măsuram cuvintele să nu îl deranjez într-un fel.
-Sunt anumite lucruri pe care nu le ştiu.
-Păi, de mic copil am fost un ciudat. Eram retras şi nu vorbeam cu nimeni, toţi se uitau ciudat la mine şi mă făcea să mă îndepărtez de ei, astfel am ajuns să stau închis în casă şi să citesc nenumărate cărţi. Iar azi...sunt un fugar,un criminal... nici eu nu ştiu ce sunt, dar imi place.
-Mă bucur să aud asta. Eşti un puşti de treabă, am observat o anumită ordine in vorbele tale.
Zâmbeam uşor, continuând să mă uit la el.
-Te comporţi ca o persoană normală şi comportamentul tău e...nu ştiu cum să zic...
-Sunt manierat? Nu pare la prima vedere aşa-i?  Îmi spune el privindu-mă.
-Toţi te cataloghează un monstru ucigaş.
-Toţi judecă cartea după copertă, dar nici unul nu priveşte interiorul.

Din Jeff ce aveam să devenim ,in preajma lui Slender mă simt ca un copil lângă tatăl său. Povesteşte totul cu lux de amănunte şi ii face plăcere acest lucru.
Pe uşă intrau încă două persoane. Amândoi purtau mască dar unul era energic iar celălalt intrase lent in casă.

-Ce aţi făcut, copii? Întreabă Slender ridicându-se de pe fotoliu.
-Am livrat cadoul tău acelui tip... nu a fost prea încântat.
-Aţi aplicat procedura?
-Ca de obicei.

Unul din ei se uită lung la mine şi întreabă.

-Slends.. cine e zâmbăreţul?
-El e Jeff, zis Jeff the killer. Jeff ei sunt Masky şi Hoodie,locuiesc cu mine.
-Salut. Le spun eu in timp ce îmi lustruiam cuţitul.
-Salut.. deci o să stai cu noi Jeff?
-Încă nu m-am hotărât. Şi chiar de aş face-o nu e casa mea.
-Nu îţi face griji, e destul loc pentru toţi.

După ce îmi spuse asta, s-a dus să vorbească cu Slender să stau in casă cu ei. Acesta era de acord, dar toţi aveam program strict.

Se făcuse seară, era timpul ca să ne găsim victimele dar de data asta cu cate un bilet dat de Slender, pe care era o adresă.

-Jeff, nu vii cu noi să vezi cum acţionăm?
-Hai că vin, poate învăţ câte ceva.

M-am dus cu ei pe o alee retrasă unde erau pe o bancă 3 băieţi.
Trece Hoodie pe lângă ei, stă puţin privindu-i iar aceştia când i se adresează incepe să fugă inapoi de unde a venit, astfel ademenindu-i la noi.
Chiar a mers şi ei vin in mainile noastre,eu îmi pregăteam cuţitul in timp ce Masky sărea in sus de bucurie. Sunt nişte tipi ciudaţi.
După asta fiecare la adresa lui.
Eu am ajuns la o casă unde îşi avea locul o familie. Am aşteptat până aceştia s-au dus in camerele lor după aceea am acţionat.
Am intrat pe geam fără să scot vreun zgomot, m-am dus mai întâi în camera părinţilor, era întuneric. Bărbatului i-am pus mâna pe gură şi i-am tăiat gâtul, apoi l-am despicat, iar femeii i-am scos maţele şi am tăiat-o pe bucăţi. Apoi pe copii cu care am făcut acelaşi lucru.

Ne-am întors acasă unde am făcut un duş rapid şi ne-am culcat.